1 Apoi Isus, plin de Duhul Sfânt, a părăsit râul Iordan, fiind îndemnat de Duhul să se ducă în ţinuturile pustii ale Iudeii,
2 unde Satan l-a ispitit timp de patruzeci de zile. Nu a mâncat nimic în tot acest timp şi a flămânzit foarte tare.
3 Satan a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune-i acestei pietre să se prefacă într-o pâine.”
4 Dar Isus a răspuns: „Este scris în Scripturi: «Omul nu trăieşte numai cu pâine». În viaţă sunt multe lucruri cu mult mai importante decât pâinea”
5 Atunci Satan l-a ridicat foarte sus şi i-a dezvăluit toate împărăţiile lumii surprinse într-o clipă
6 şi i-a zis: „Îţi voi da toate aceste strălucite împărăţii, cu toată slava lor – căci ale mele sunt şi pot să le dau cui voiesc –
7 doar să cazi în genunchi şi să mi te închini.”
8 Isus a răspuns: „Lui Dumnezeu trebuie să ne închinăm şi numai lui. Aşa scrie în Scripturi.”
9 Satan l-a dus apoi la Ierusalim, pe acoperişul înalt al templului şi a as: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, sari jos!
10 Căci Scripturile spun că Dumnezeu îşi va trimite îngerii să te păzească –
11 nu cumva să te zdrobeşti de caldarâm.”
12 Isus a răspuns: „Tot Scripturile spun: «Să nu pui la încercare pe Domnul Dumnezeul tău».”
13 După ce a terminat Diavolul cu toate ispitirile sale, l-a părăsit pe Isus pentru o vreme şi a plecat de acolo.
14 Atunci Isus s-a întors în Galileea, plin de puterea Duhului Sfânt. În curând a ajuns să fie bine cunoscut în tot ţinutul,
15 datorită predicilor pe carele ţinea în sinagogi; şi toţi îl lăudau.
16 Când a ajuns în Nazaret, unde îşi petrecuse copilăria, s-a dus ca de obicei la sinagogă, în ziua de sâmbătă, şi s-a ridicat în picioare să citească din Scripturi.
17 I s-a dat cartea profetului Isaia, pe care a deschis-o la pasajul unde spune aşa:
18 „Duhul Domnului este peste mine; căci m-a împuternicit să predic Vestea Bună celor săraci; m-a trimis să aduc la cunoştinţă eliberarea prizonierilor, să dăruiesc vedere orbilor şi scăpare celor asupriţi
19 şi să vestesc vremea îndurării lui Dumnezeu tuturor acelora care vin la el.”
20 Închise apoi cartea, i-o înmână îngrijitorului şi se aşeză jos, în timp ce toţi oamenii din sinagogă se uitau ţintă la el.
21 Apoi adăugă: „Scripturile acestea s-au împlinit astăzi!”
22 Toţi cei care se aflau acolo l-au vorbit de bine şi au rămas uimiţi de cuvintele minunate ce-i ieşeau din gură. „Oare cum e posibil acest lucru?”, se întrebau ei. „Nu este el fiul lui Iosif?”
23 Atunci el zise: „Pesemne, îmi veţi aminti proverbul care zice: «Doctore, vindecă-te pe tine însuţi», cu alte cuvinte, «De ce nu faci minuni în oraşul tău de baştină, aşa cum ai făcut în Capernaum?»
24 Adevărat vă spun însă că nici un profet nu este acceptat în patria sa.
25 Bunăoară, aduceţi-vă aminte de minunea pe care a făcut-o Ilie profetul ca s-o ajute pe văduva din Sarepta, acea străină din ţinutul Sidonului. Erau destule văduve evreice care duceau lipsă de ajutor în zilele acelea de foamete, căci nu plouase de trei ani şi jumătate şi foametea făcea prăpăd în ţară;
26 cu toate acestea, Ilie nu a fost trimis la ele.
27 Sau gândiţi-vă la profetul Elisei, cel care l-a vindecat pe Naaman Sirianul, şi nu pe numeroşii leproşi evrei care aveau nevoie de ajutor.”
28 Aceste observaţii i-au mâniat cumplit pe cei aflaţi acolo.
29 Au sărit în sus şi s-au năpustit buluc asupra lui. Apoi l-au dus pe buza dealului pe care era zidită cetatea, cu gând să-l arunce în prăpastie.
30 Dar el şi-a croit drum prin gloată şi a plecat de la ei.
31 S-a întors apoi la Capernaum, o cetate din Galileea, şi predica acolo la sinagogă în fiecare sâmbătă.
32 Şi aici oamenii rămâneau uimiţi când îi auzeau cuvintele, căci el vorbea ca unul care avea autoritate, fără să reproducă opiniile altora ca provenind de la el.
33 Odată, pe când îi învăţa pe oameni în sinagogă, un om posedat de demon a început să strige către Isus:
34 „Pleacă de la noi! Nu vrem să avem nimic de-a face cu tine, Isuse din Nazaret! Ai venit să ne nimiceşti? Ştim noi cine eşti tu: Fiul cel Sfânt al lui Dumnezeu.”
35 „Taci!”, i-a spus Isus demonului cu asprime. „Ieşi afară!” Şi demonul dădu cu omul de pământ în văzul mulţimii, după care îl părăsi, fără să-i mai facă vreun rău.
36 Uluiţi, oamenii întrebară: „Ce se ascunde în cuvintele acestui om, de până şi demonii i se supun?”
37 Istoria acestei fapte se răspândi ca fulgerul în toată regiunea.
38 Părăsind sinagoga în ziua aceea, s-a dus acasă la Simon, unde a găsit-o pe soacra acestuia foarte bolnavă de friguri. „Te rugăm, vindec-o”, s-au rugat ei toţi de el.
39 Stând în picioare lângă patul ei, el se adresă frigurilor, certându-le, şi imediat temperatura îi reveni la normal iar ea se sculă şi le făcu de mâncare.
40 În seara aceea, după asfinţitul soarelui, toţi sătenii care aveau bolnavi în familie, indiferent de boala lor, i-au adus la Isus; şi atingerea mâinilor sale i-a vindecat pe toţi.
41 Unii erau posedaţi de demoni; dar demonii ieşeau din oameni la porunca sa, strigând: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.” Însă fiindcă ştiau că el este Cristosul, Isus i-a oprit, spunându-le să tacă.
42 A doua zi dis-de-dimineaţă s-a dus în pustiu. Mulţimile de oameni l-au căutat peste tot şi când l-au găsit, în sfârşit, s-au rugat de el stăruitor să nu-i părăsească, ci să mai rămână la Capernaum.
43 El însă le-a răspuns: „Eu trebuie să predic Vestea Bună a Împărăţiei lui Dumnezeu şi prin alte locuri, căci de aceea am fost trimis.”
44 Aşadar, el şi-a continuat călătoria, predicând prin sinagogile din întreaga Iudee.