1 Într-o zi, Isus predica pe malul lacului Ghenezaret şi o mare mulţime de oameni se îmbulzea în jurul lui să audă Cuvântul lui Dumnezeu.
2 El observă două bărci goale la mal, în timp ce pescarii îşi spălau năvoadele.
3 Urcându-se într-una din ele, Isus îl rugă pe Simon, proprietarul ei, s-o împingă pe apă pentru ca el să poată sta în barcă şi să vorbească mulţimilor de acolo.
4 După ce termină de vorbit, îi spuse lui Simon: „Acum vâsliţi în larg, unde e mai adâncă apa, aruncaţi năvoadele şi veţi prinde o mulţime de peşti!”
5 „Doamne”, răspunse Simon, „noi am muncit din răsputeri toată noaptea trecută şi n-am prins nimic. Dar dacă spui tu aşa, o să mai încercăm o dată.”
6 De data aceasta plasele au fost atât de pline, încât au început să se rupă!
7 Au strigat după ajutor şi au venit tovarăşii lor cu cealaltă barcă şi numaidecât amândouă bărcile se umplură de peşte, mai-mai să se scufunde.
8 Când îşi dădu Petru seama ce se întâmplase, căzu în genunchi înaintea lui Isus şi zise: „O, Doamne, te rog pleacă de la noi, eu sunt un păcătos prea mare ca să pot sta lângă tine.”
9 Căci se îngrozi, când văzu ce de peşte prinseră, atât el, cât şi ceilalţi
10 care erau cu el, Iacob şi Ioan, fiii lui Zebedei. Isus răspunse: „Nu te nelinişti! Căci de acum înainte vei fi pescar de oameni!”
11 Şi de îndată ce ajunseră la mal, Petru lăsă totul şi plecă împreună cu Isus.
12 Odată, într-un sat pe care îl vizita, întâlni un bolnav a cărui lepră ajunsese într-un stadiu avansat. Când îl zări leprosul pe Isus, îi căzu la picioare cu faţa în ţărână şi se rugă fierbinte să fie vindecat. „Doamne”, spuse el, e de ajuns să vrei, şi mă vei putea curaţi de orice urmă a bolii mele.”
13 Isus întinse mâna şi, atingându-l, îi spuse: „Fireşte că vreau. Fii vindecat!” Şi lepra îl părăsi într-o clipă.
14 Isus îi spuse atunci să plece imediat la preotul evreu pentru a fi consultat, fără să spună cuiva ce s-a întâmplat. „Adu jertfa cerută de legea mozaică în cazul leproşilor vindecaţi”, a adăugat el. „Aceasta va constitui pentru toţi o dovadă că eşti vindecat.”
15 Astfel, ştirea despre puterea lui se răspândea şi mai repede şi mari mulţimi de oameni veneau să-l asculte predicând şi să fie tămăduite de bolile lor.
16 Dar el se retrăgea adesea în locuri pustii, să se roage.
17 Într-o zi, pe când îi învăţa pe oameni, nişte conducători religioşi ai evreilor şi învăţători ai legii stăteau în preajma sa. (Nu ştiu cum se făcea că oamenii aceştia răsăreau ca din pământ, venind din toate satele Galileii şi Iudeii, ba încă şi de la Ierusalim.) Şi puterea tămăduitoare a Domnului era în el mereu.
18 Când, ce să vezi! Nişte oameni veneau cu un pat, pe care transportau un paralitic. Ei încercară să pătrundă prin mulţime până la Isus dar nu izbutiră.
19 Atunci se suiră pe acoperişul casei în care se afla el, scoaseră câteva ţigle şi-l coborâră aşa, cu tot cu pat, în mijlocul mulţimii, drept în faţa lui Isus.
20 Văzându-le credinţa, Isus îi spuse omului: „Prietene, păcatele îţi sunt iertate!”
21 „Dar cine se crede omul acesta?”, exclamară între ei fariseii şi învăţătorii legii. „Asta e curată blasfemie! Cine, în afară de Dumnezeu, mai poate ierta păcatele?”
22 Isus ştia ce gândesc, de aceea, le răspunse: „Şi de ce, mă rog, e blasfemie?
23 Este, oare, mai greu să-i ierţi păcatele decât să-l vindeci?
24 Îmi voi arăta puterea de a ierta păcatul, dovedind că sunt în stare să-l vindec de boala sa.” Şi-i spuse paraliticului: „Ridică-te, strânge-ţi patul şi du-te acasă!”
25 Zis şi făcut. Omul se ridică în picioare, sub privirile tuturor, ridică patul şi porni spre casă, slăvindu-l pe Dumnezeu.
26 Un sentiment de veneraţie şi teamă îi cuprinse pe cei prezenţi, începură să-l laude pe Dumnezeu, repetând la nesfârşit cuvintele: „Ciudate lucruri ne-a mai fost dat să vedem astăzi!”
27 Mai târziu, pe când părăsea Isus oraşul, a zărit un perceptor – cu reputaţia atât de caracteristică a acestor oameni de a înşela pe alţii – stând la punctul unde se percepea impozitul. Omul se numea Levi. Isus i-a zis: „Vino să fii unul din ucenicii mei.”
28 Şi Levi părăsi totul, sărind în picioare şi plecând cu Isus.
29 La scurt timp după aceasta, Levi dădu o masă acasă la el şi-l invită pe Isus ca oaspete de onoare. Mai erau prezenţi acolo şi o mulţime de colegi de slujbă ai lui Levi precum şi alţi musafiri.
30 Dar fariseii şi învăţătorii legii s-au plâns amarnic ucenicilor lui Isus de faptul că el se aşează la masă cu asemenea păcătoşi notorii.
31 Isus însă le-a răspuns: „Nu sănătoşii au trebuinţă de doctor, ci bolnavii.
32 Ţelul meu este să-i conving pe păcătoşi să se întoarcă de la păcatele lor, nu să-mi pierd vremea cu cei ce se cred deja buni!”
33 Următorul lucru de care s-au legat a fost faptul că ucenicii lui Isus mănâncă şi beau în loc să postească. „Ucenicii lui Ioan Botezătorul o ţin numai în post şi rugăciune”, obiectară ei „şi tot aşa fac şi ucenicii fariseilor. De ce mănâncă şi beau ai tăi?”
34 Isus le puse şi el o întrebare: „Aţi văzut oameni fericiţi să postească? Sau nuntaşi care să nu pună nimic în gură la sărbătorirea mirelui?
35 Vine însă vremea când mirele va fi omorât şi atunci n-o să le mai ardă de mâncare.”
36 Apoi Isus a rostit următoarea parabolă: „Nimeni nu va tăia un petic dintr-o ţesătură nouă, pentru a cârpi o haină veche, căci peticul va intra la apă şi haina veche se va rupe iar.
37 Şi nimeni nu va pune vin nou în burdufuri vechi, căci vinul nou va sparge vasul vechi, vărsându-se.
38 Vinul nou se pune în burdufuri noi.
39 Nimeni însă nu pare să dorească vin nou, după ce a băut deja din cel vechi. Căci lumea spune: „Cel mai bun e totuşi vinul vechi.”