1 Într-o zi de Sabat, pe când Isus şi ucenicii treceau printre lanurile de grâu, au început să rupă nişte spice, să le frece în palme şi să mănânce boabele.
2 Nişte farisei însă au zis: „Aceasta nu este permis! Ucenicii tăi culeg grâul or, legea mozaică interzice munca de Sabat.”
3 Isus răspunse: „Voi nu citiţi Scripturile? N-aţi citit niciodată ce a făcut regele David când el şi cei care-l însoţeau au flămânzit?
4 Ei bine, a intrat în templu şi a luat pâinea aceea specială, expusă înaintea lui Dumnezeu şi a mâncat-o – lucru, de asemenea, nepermis – şi a dat şi celorlalţi din ea.”
5 Isus adăugă: „Eu sunt stăpân chiar şi al Sabatului.”
6 De alt Sabat, se afla în sinagogă unde învăţa pe oameni şi era acolo un om cu mâna dreaptă diformă.
7 Învăţătorii legii şi fariseii erau cu ochii pe Isus, să vadă dacă îl va tămădui, întrucât era Sabat. Căci ei căutau cu tot dinadinsul un motiv de a-l acuza.
8 Dar Isus le cunoştea gândurile mult prea bine! De aceea, îi spuse omului cu mâna diformă: „Vino şi stai aici în văzul tuturor.” Şi omul făcu aşa.
9 Atunci Isus se adresă fariseilor şi învăţătorilor legii. „Am să vă pun o întrebare. Este drept să faci bine în ziua de Sabat ori să faci rău? Să salvezi viaţa sau s-o distrugi?”
10 Apoi îşi roti privirea de la unul la altul şi îi zise omului: „Întinde-ţi mâna.” Şi încercând s-o întindă, mâna reveni complet la normal.
11 Puşi în faţa acestei situaţii, duşmanii lui Isus turbară de mânie şi începură să pună la cale omorârea sa.
12 Într-o zi, la puţin timp după aceasta, Isus se duse în munţi să se roage şi rămase în rugăciune toată noaptea.
13 În zorii zilei îşi chemă ucenicii şi alese dintre ei doisprezece care să constituie cercul său intim. (Ei au fost numiţi „apostoli” sau „misionari”.)
14 Iată numele lor: Simon (căruia îi spuneau şi Petru), Andrei (fratele lui Simon), Iacob, Ioan, Filip, Bartolomeu,
15 Matei, Toma, Iacob (fiul lui Alfeu), Simon (numit şi „Zilotul”),
16 Iuda (fratele lui Iacob), Iuda Iscarioteanul (care mai târziu l-a trădat pe Domnul Isus).
17 Au coborât pe povârnişul muntelui şi s-au oprit împreună cu Isus pe un platou, înconjuraţi de un mare număr de ucenici ai săi, care, la rândul lor, erau şi ei înconjuraţi de o mulţime de oameni. Căci veniseră să-l audă ori să fie vindecaţi oameni din toată Iudeea şi din Ierusalim, ba, încă şi de pe coasta de nord a mării, de la Tir şi Sidon.
18 Şi el a izgonit mulţi demoni.
19 Toată lumea se străduia să-l atingă pentru că în această împrejurare ieşea din el o putere care îi vindeca pe toţi.
20 Atunci el se îndreptă spre ucenicii săi şi le vorbi aşa: „Ce fericiţi sunteţi voi săracii, căci a voastră e Împărăţia lui Dumnezeu!
21 Ce fericiţi sunteţi voi cei, flămânzi acum, căci veţi fi săturaţi. Ferice de voi, cei care plângeţi, fiindcă vine vremea când veţi râde de bucurie.
22 Ce mare fericire e atunci când alţii vă urăsc şi vă exclud, vă insultă şi vă pătează numele, din pricină că sunteţi ai mei!
23 Bucuraţi-vă nespus când vi se întâmplă toate acestea! Da, săriţi în sus de bucurie! Căci o mare răsplată vă aşteaptă în ceruri. Şi veţi fi într-o companie plăcută, căci şi profeţii din vechime au fost trataţi la fel.
24 Dar, vai, de ce necazuri vor avea parte bogaţii! Căci aici, jos, e singura lor fericire.
25 Acum sunt bogaţi şi prosperi, dar îi aşteaptă vremuri de foame teribilă. Râsul lor nepăsător de astăzi va însemna necaz atunci.
26 Şi ce mare va fi întristarea celor aclamaţi de mulţimi – întocmai ca profeţii falşi, care întotdeauna au fost lăudaţi.
27 Ascultaţi cu toţii! Iubiţi-vă duşmanii! Faceţi bine celor ce vă urăsc!
28 Rugaţi-vă pentru fericirea celor care vă blestemă; imploraţi binecuvântarea lui Dumnezeu peste cei care vă lovesc.
29 Dacă vă pălmuieşte cineva pe un obraz, daţi-i-l şi pe celălalt! Dacă vă cere haina, daţi-i şi cămaşa.
30 Daţi ce aveţi oricui vă cere; şi când vi se iau lucrurile, nu vă îngrijoraţi la gândul că nu le veţi mai primi înapoi.
31 Purtaţi-vă cu alţii aşa cum aţi dori să se poarte şi ei cu voi.
32 Ce credeţi, că meritaţi laude doar pentru că-i iubiţi pe cei ce vă iubesc? Chiar şi cei fără nici un Dumnezeu fac aşa!
33 Şi dacă faceţi bine doar acelora care vă fac bine – credeţi că e mare ispravă? Până şi păcătoşii procedează la fel!
34 Iar dacă împrumutaţi bani numai celor care vi-i înapoiază, ce bine mai e şi acesta? Chiar şi ultimii oameni le vor împrumuta celor de felul lor, când ştiu că-i vor primi înapoi.
35 Iubiţi-vă duşmanii! Faceţi-le bine! Daţi-le cu împrumut. Şi nu vă neliniştiţi la gândul că nu vă vor plăti. Atunci răsplata voastră din ceruri va fi mare şi veţi proceda ca nişte adevăraţi fii ai lui Dumnezeu: căci el este bun şi cu cei nerecunoscători, şi cu cei foarte răi.
36 Străduiţi-vă să manifestaţi aceeaşi compasiune ca cea a Tatălui vostru.
37 Să nu criticaţi şi să nu judecaţi niciodată – altminteri, riscaţi să vi se facă la fel. Luaţi-i pe alţii cu frumosul şi atunci şi ei vă vor răspunde la fel.
38 Căci dacă daţi, veţi primi. Darul vostru se va întoarce la voi în întregime, ba chiar sporit şi bine îndesat, cu mult mai mult şi dând pe dinafară de plin ce va fi. Cu măsura folosită de voi când daţi altora – mică sau mare – vi se va măsura şi vouă ce vi se dă.”
39 Iată câteva din pildele pe care le folosea Isus în predicile sale: „La ce bun să conducă un orb pe un altul? Căci el va cădea în şanţ şi-l va trage şi pe celălalt după el.
40 Cum e posibil ca un elev să aibă mai multe cunoştinţe ca profesorul său? Dar dacă munceşte serios, s-ar putea să dobândească aceeaşi învăţătură.
41 Şi de ce faci atâta caz pentru paiul din ochiul altuia – o greşeală neînsemnată de-a sa – când într-al tău e o bârnă?
42 Cum poţi concepe măcar să-i zici: «Frate, hai să te ajut să scapi de paiul acela din ochi», când tu nici nu poţi vedea de bârna dintr-al tău? Ipocritule! Scapă mai întâi tu de bârna din ochiul tău şi poate că atunci ai să vezi destul de bine să te ocupi şi de paiul lui.
43 Un pom de soi bun nu va produce fructe sălbatice, după cum nici pomii de soiuri slabe nu vor da roade alese.
44 Un pom poate fi identificat după felul de fructe pe care îl produce. Smochinele nu cresc pe mărăcini, nici strugurii pe rug de mure!
45 Un om bun va face fapte bune, dintr-o inimă bună, după cum un om rău va scoate fapte rele din străfundul răutăţii sale. Tot ce umple inima se va revărsa în vorbire.
46 Deci voi de ce îmi ziceţi «Doamne», dacă nu ascultaţi de mine?
47 Dar toţi aceia care vin să mă audă şi să asculte de mine
48 se aseamănă cu un om care-şi zideşte casa pe o temelie puternică, aşezată pe un strat de rocă. Când vin inundaţiile şi îi lovesc casa, ea rămâne în picioare, căci e zidită solid.
49 Însă cei care ascultă dar nu se supun sunt ca un om care-şi face casa fără fundaţie. Când vor năvăli şuvoaiele peste acea casă, ea se va prăbuşi devenind un morman de ruine.”