1 Pe când se apropiau de Betfaghe şi Betania, la marginea Ierusalimului, ajungând la Muntele Măslini lor, Isus îi trimise pe doi din ucenicii săi înainte.
2 Intraţi în satul acela de colo”, le spuse el, „şi cum intraţi, veţi zări un mânz legat pe care nu a mai încălecat nimeni. Dezlegaţi-l şi aduceţi-mi-l aici.
3 Iar dacă vă întreabă cineva ce faceţi, spuneţi-i doar atât: «Stăpânul nostru are nevoie de el curând.»”
4 Cei doi plecară şi găsiră mânzul legat în faţa unei case.
5 Pe când îl dezlegau, nişte oameni i-au întrebat: „Dar ce faceţi, de ce dezlegaţi mânzul acela?”
6 Ei răspunseră că au poruncă de la Isus să facă aşa şi atunci oamenii nu se mai împotriviră.
7 Astfel, a fost adus mânzul la Isus iar ucenicii îi aruncară hainele lor pe spate, pentru ca Isus să poată călări.
8 Şi mulţi oameni şi-au întins hainele pe drum înaintea lui, în timp ce alţii aruncau pe jos crengi înfrunzite de pe câmp.
9 Isus era în centrul alaiului, cu mulţimile care mergeau în faţa şi spatele său. Toţi strigau: „Trăiască Regele!” „Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului!”
10 „Binecuvântată e Împărăţia adusă de el, Împărăţia părintelui nostru David!” – „Ocroteşte-l, Dumnezeule, pe Rege!”
11 Astfel îşi făcu intrarea în Ierusalim, pătrunzând în Templu. Privi cu atenţie înjur la toate şi apoi, fiind deja după amiaza târziu, porni împreună cu cei doisprezece ucenici spre Betania.
12 A doua zi de dimineaţă, pe când părăseau Betania, i s-a făcut foame.
13 La câţiva paşi înainte zări un smochin, care înfrunzise deja complet, şi se apropie de el să vadă dacă are ceva smochine. Dar nici urmă de smochine; nu erau decât frunze, căci nu era încă vremea să rodească.
14 Atunci Isus zise pomului: „Niciodată să nu mai dai rod!” Ucenicii l-au auzit când a spus aceste cuvinte.
15 Întorcându-se cu toţii la Ierusalim, el intră în templu şi începu să-i gonească de acolo pe negustori şi pe clienţii acestora, răsturnând mesele zarafilor şi tarabele celor ce vindeau porumbei,
16 şi-i opri pe toţi ceilalţi să-şi mai aducă grămezile de mărfuri.
17 El le-a spus: „Este scris în Scripturi: «Templul Meu trebuie să fie un loc de rugăciune pentru toate naţiunile», şi, când colo, voi l-aţi transformat într-o speluncă de tâlhari.”
18 Când au auzit mai marii preoţilor şi ceilalţi conducători evrei ce făcuse Isus, au început să pună la cale cum e mai bine să scape de el. Problema era teama că se vor răscula mulţimile, întrucât manifestau atât entuziasm faţă de învăţătura lui Isus.
19 În seara aceea, ca de obicei, Isus cu ucenicii părăsiră oraşul.
20 A doua zi dimineaţa, trecând pe lângă smochinul blestemat de el, observară că acesta s-a uscat de la rădăcină.
21 Atunci Petru îşi aduse aminte ce spusese Isus smochinului şi exclamă mirat: „Uite, învăţătorule! Smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!”
22 Drept răspuns, Isus zise ucenicilor: „Dacă veţi avea numai credinţă în Dumnezeu – şi acesta e un adevăr absolut –
23 veţi putea zice acestui Munte al Măslinilor: «Ridică-te şi aruncă-te în mare» şi ordinul vostru va fi executat. Singurul lucru care se cere este să credeţi într-adevăr şi să nu vă îndoiţi câtuşi de puţin! Ascultaţi-mă!
24 Puteţi să vă rugaţi pentru absolut orice, şi DACĂ VEŢI CREDE, VEŢI AVEA CEEA CE AŢI cerut; al vostru e!
25 Dar când vă rugaţi, iertaţi mai întâi pe oricine aveţi pică, pentru ca astfel şi Tatăl vostru din cer să vă ierte păcatele.”
26 Între timp, au ajuns din nou la Ierusalim şi, pe când se plimbau prin zona templului,
27 mai marii preoţilor şi ceilalţi conducători evrei veniră la el să-i ceară socoteală.
28 „Ce se petrece aici?” întrebară ei. „Cine ţi-a dat dreptul să-i goneşti pe negustori?”
29 Isus răspunse: „Am să vă spun dacă-mi răspundeţi numai la o întrebare:
30 Ce era cu Ioan Botezătorul? A fost el trimis de Dumnezeu sau nu? Răspundeţi-mi!”
31 Aici ei se sfătuiră zicând: „Dacă răspundem că Dumnezeu l-a trimis, atunci va zice: «Ei bine, atunci de ce nu l-aţi primit?»
32 Dacă însă zicem că nu l-a trimis Dumnezeu, atunci ne sare lumea-n cap.” (Căci poporul, în unanimitate, era convins că Ioan fusese profet.)
33 Aşa că au spus: „Nu-ţi putem răspunde. Nu ştim.” La care şi Isus le răspunse: „Atunci nici eu nu am să vă răspund la întrebarea voastră!”