1 Fariseii şi unii din învăţătorii legii care veniseră de la Ierusalim s-au adunat în jurul lui Isus
2 şi i-au zărit pe câţiva ucenici mâncând cu „mâinile murdare” – adică nespălate conform ceremonialului religios.
3 (Fariseii şi toţi iudeii nu mănâncă fără să se spele pe mâini în cadrul unei ceremonii, potrivit cu datina bătrânilor.
4 Şi multe alte tradiţii de felul acestora respectă ei cu străşnicie, cum ar fi, de pildă, spălarea ceştilor, a ulcioarelor şi ibricelor.)
5 Deci fariseii şi învăţătorii legii l-au întrebat pe Isus: „De ce nu trăiesc ucenicii tăi după tradiţia bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile nespălate?”
6 El le-a răspuns: „Bine a spus Isaia când a proorocit despre voi, făţarnicilor! Iată ce a spus el: «Oamenii aceştia mă cinstesc cu buzele, dar inimile lor sunt departe de mine.
7 În zadar mi se închină; învăţăturile lor sunt reguli stabilite de oameni.»
8 Voi aţi părăsit poruncile lui Dumnezeu şi acum vă ţineţi de datinile oamenilor.”
9 Şi le-a mai spus: „Bine vă mai pricepeţi să daţi la o parte poruncile lui Dumnezeu pentru a respecta tradiţiile voastre!
10 Căci Moise a zis: «Cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta», şi «Oricine îşi blastămă tatăl şi mama trebuie să fie omorât.»
11 Dar voi spuneţi că dacă un om îi zice tatălui sau mamei sale: «Tot ajutorul pe care ţi l-aş fi putut da este Corban» (adică, un dar închinat lui Dumnezeu),
12 scutit astfel de datoria de a-şi ajuta tatăl şi mama.
13 Astfel voi anulaţi cuvântul lui Dumnezeu prin tradiţia voastră transmisă din tată-n fiu. Şi multe lucruri de felul acestora săvârşiţi.”
14 Din nou Isus a chemat la el mulţimea şi a spus: „Ascultaţi cu toţii la mine şi înţelegeţi lucrul acesta.
15 Nu ce intră în om din afară îl face «necurat». Mai degrabă, ceea ce iese din om – aceea îl «întinează.»
16 Cine are urechi să audă!”
17 După ce s-a despărţit de mulţime şi a intrat în casă, ucenicii l-au rugat să le explice această pildă.
18 „De ce sunteţi atât de greoi?” i-a întrebat el. „Nu înţelegeţi oare că nici un lucru din afară care pătrunde în om nu-l poate face «necurat»?
19 Fiindcă nu intră în inima lui, ci în stomac iar de acolo este eliminat din corp.” (Spunând aceasta, Isus a declarat orice hrană „curată”.)
20 Apoi a continuat: „Ceea ce iese din om – aceea îl întinează.
21 Căci dinăuntru, din inima omului, ies gândurile rele, imoralitatea sexuală, furtul, omorul, adulterul,
22 lăcomia, răutatea, înşelăciunea, desfrâul, invidia, aroganţa şi nebunia.”
23 Toate aceste rele ies dinăuntru şi-l fac pe om să fie «necurat.»”
24 Isus a plecat din locul acela şi a sosit în ţinutul Tirului şi Sidonului. A intrat într-o casă şi n-a dorit să ştie nimeni că se află acolo; dar n-a fost chip să rămână secretă prezenţa sa.
25 Dimpotrivă, de îndată ce a auzit despre el, o femeie a cărei fetiţă era stăpânită de un duh rău a venit şi i s-a aruncat la picioare.
26 Femeia era de origine greacă, o feniciană din Siria. Ea s-a rugat fierbinte de Isus să alunge demonul din fiica ei.
27 „Mai întâi, să se sature copiii, i-a răspuns el. Căci nu e drept să iei pâinea de la copii şi s-o arunci la câini.”
28 „Da, Doamne, a răspuns femeia, dar până şi câinii de sub masă mănâncă fărâmiturile ce cad de la copii.”
29 Atunci el i-a răspuns: „Fiindcă astfel ai răspuns, poţi să te duci; demonul a ieşit din fiica ta.”
30 Ea s-a dus acasă şi a găsit copila stând întinsă în pat, liniştită, căci demonul ieşise din ea.
31 Apoi Isus a părăsit ţinutul Tirului şi, trecând prin Sidon, s-a întors la Marea Galileii, în ţinutul celor Zece Oraşe.
32 Acolo nişte oameni i-au adus un surdo-mut şi toţi s-au rugat stăruitor să-şi pună mâinile peste el şi să-l vindece.
33 După ce l-a luat deoparte, la o oarecare distanţă de mulţime, Isus şi-a introdus degetele în urechile omului Apoi a scuipat şi a atins limba omului
34 A privit spre cer şi, cu un suspin adânc, i-a spus:«Eph-phatha!” (adică „Deschide-te!”).
35 Îndată urechile omului s-au deschis, limba i s-a dezlegat şi a început să vorbească desluşit.
36 Isus le-a poruncit să nu vorbească nimănui despre cele întâmplate. Dar cu cât le cerea mai mult acest lucru, cu atât mai tare vorbeau ei în dreapta şi-n stingă,
37 căci erau copleşiţi de uimire şi rosteau întruna: „Tot ce face el e minunat; vindecă până şi surzenia şi bâlbâiala!”