1 Într-o zi, cam pe la aceeaşi oră, când din nou se adună o mulţime mare de oameni, s-a terminat iarăşi hrana. Isus şi-a chemat ucenicii să discute cu ei situaţia.
2 „Mi-e milă de oamenii aceştia”, spuse el, „căci sunt aici de trei zile şi nu mai au nimic de mâncare.
3 Iar dacă-i trimit acasă nemâncaţi, vor leşina pe drum, căci unii din ei au venit de departe.”
4 „Nu am înţeles… trebuie să le facem rost de mâncare aici în deşert?” întrebară ucenicii.
5 „Câte pâini aveţi?” îi întrebă el. „Şapte”, răspunseră ei.
6 Isus ceru mulţimii să se aşeze jos. Apoi luă cele şapte pâini, mulţumi lui Dumnezeu pentru ele, le rupse în bucăţi şi le înmână ucenicilor, ca să le împartă oamenilor.
7 Se mai găsiră şi vreo câţiva peştişori pentru care Isus mulţumi, de asemenea, şi porunci ucenicilor să-i împartă.
8 Au mâncat toţi şi s-au săturat, după care Isus îi trimise acasă.
9 Erau vreo patru mii de oameni acolo şi, când s-au adunat resturile, s-au umplut şapte coşuri mari!
10 Imediat după aceasta, Isus s-a urcat într-o barcă împreună cu ucenicii şi a ajuns în regiunea Dalmanutha.
11 Când au aflat conducătorii evrei din localitate de sosirea sa, au venit îndată să aibe o discuţie cu el. „Fă-ne o minune!” spuseră ei. „Fă să se întâmple ceva pe cer şi atunci vom crede în tine.”
12 Isus se posomorî la auzul acestor cuvinte şi zise: „Nici să nu vă gândiţi la aşa ceva. Dar câte minuni mai vreţi voi să vedeţi?”
13 Astfel, se întoarse la barcă şi îi lăsă acolo, trecând de cealaltă parte a lacului.
14 Dar ucenicii uitaseră să ia hrană de drum înainte de a pleca şi acum nu mai aveau decât o singură pâine în barcă.
15 În timpul traversării, Isus le spuse pe un ton grav: „Feriţi-vă de aluatul regelui Irod şi al fariseilor.”
16 „Ce vrea să spună cu asta?”, se întrebară ucenicii. Până la urmă şi-au zis că se referea la faptul că uitaseră să ia pâine.
17 Isus şi-a dat seama despre ce discută şi le-a zis: „Nu despre aceasta e vorba! Nu înţelegeţi? Oare atât de mult vi s-au împietrit inimile, de nu mai puteţi pricepe nimic?
18 După cum spunea Isaia: «Aveţi ochi, ca să vedeţi cu ei – dar, atunci, de ce nu priviţi? De ce nu vă deschideţi urechile ca să auziţi?» Nu sunteţi în stare să ţineţi minte nimic?
19 Cum rămâne cu cei cinci mii de bărbaţi pe care i-am hrănit cu cinci pâini? Câte coşuri de firimituri aţi strâns după aceea?” „Douăsprezece,” spuseră ei.
20 „Şi când i-am hrănit pe cei patru mii cu şapte pâini, cât a rămas?” „Şapte coşuri,” răspunseră ei.
21 „Şi voi tot vă mai frâmântaţi că nu avem pâine?”
22 Când sosiră la Betsaida, nişte oameni îi aduseră un orb, implorându-l să se atingă de el şi să-l vindece.
23 Isus îl aduse pe orb de mână afară din sat, scuipă peste ochi şi îşi puse mâinile peste el. „Vezi ceva acum?” îl întrebă Isus.
24 Omul privi înjur şi răspunse: „Da, văd nişte oameni, dar nu-i văd prea clar; îmi par ca nişte trunchiuri de copaci ce umblă de colo, colo!”
25 Atunci Isus îşi puse mâinile din nou peste ochii omului – şi, când omul privi încordat, vederea i se restabili complet. Acum vedea totul desluşit şi ochii lui sorbeau cu nesaţ imaginile din jur.
26 Isus îl trimise acasă la ai săi. „Să nu mai treci însă prin sat”, îi spuse el.
27 După aceea, Isus şi ucenicii părăsiră Galileea, plecând spre satele din Cezareea Filipi. Pe drum Isus îi întrebă: „Cine cred oamenii că sunt eu? Ce zic ei despre mine?”
28 „Unii cred că eşti Ioan Botezătorul”, răspunseră ucenicii, „pe când alţii spun că eşti Ilie sau vreun alt profet din vechime revenit printre cei vii.”
29 Atunci Isus îi întrebă: „Dar voi cine credeţi că sunt?” Petru răspunse îndată: „Tu eşti Mesia.”
30 Isus îi preveni să nu spună nimănui.
31 Apoi începu să le vorbească despre lucrurile groaznice pe care avea să le sufere, cum va fi respins de bătrâni, de mai marii preoţilor şi de ceilalţi conducători evrei – cum avea să fie ucis şi cum va învia după trei zile.
32 El discută deschis aceste lucruri cu ei, dar Petru îl luă deoparte să-l dojenească. „Să nu mai spui aşa ceva” îi zise el.
33 Isus se întoarse, privi spre ucenici, şi-i spuse apoi lui Petru, pe un ton foarte aspru: „Piei din ochii mei, Satano! Tu, Petru, priveşti lucrurile doar din punct de vedere omenesc, nu din punctul de vedere al lui Dumnezeu.”
34 Apoi îi îndemnă pe ucenici şi pe toţi oamenii care se aflau acolo să se apropie şi să asculte. „Dacă vreţi careva din voi să fiţi urmaşii mei”, le spuse el, „atunci trebuie să renunţaţi la plăcerile voastre şi să vă purtaţi crucea pe umăr, urmându-mă pas cu pas.
35 Dacă insistaţi să vă păstraţi viaţa, o veţi pierde. Numai acei care renunţă la viaţa lor, de dragul meu şi de dragul Evangheliei, vor ajunge vreodată să cunoască ce înseamnă să trăieşti cu adevărat.
36 Şi ce folos va avea un om să câştige toată lumea, dacă se va pierde pe sine între timp?
37 Căci are oare vreun lucru mai mare valoare decât omul însuşi?
38 De cei cărora le este ruşine de mine şi de mesajul meu în aceste zile de necredinţă şi păcat, îmi va fi şi mie, Fiul omului, ruşine când mă voi înapoia în slava Tatălui meu, cu îngerii sfinţi.”