1 După ce a terminat de dat aceste îndrumări celor doisprezece ucenici ai săi, Isus a plecat să predice în oraşele prin care urmau să meargă mai departe.
2 Ioan Botezătorul, care se afla acum în închisoare, a auzit despre toate minunile pe care le făcea Mesia, şi şi-a trimis ucenicii să-l întrebe pe Isus:
3 „Tu eşti, cu adevărat, cel ce vine, sau trebuie să aşteptăm pe altul?”
4 Isus le-a spus: „Întoarceţi-vă la Ioan şi povestiţi-i despre toate minunile pe care aţi văzut că le fac,
5 despre orbii pe care i-am vindecat şi şchiopii care umblă acum fără să mai fie ajutaţi, leproşii tămăduiţi, surzii care aud, morţii înviaţi şi povestiţi-i cum predic Vestea Bună săracilor.
6 Apoi transmiteţi-i acest mesaj: «Binecuvântaţi sunt cei ce nu se îndoiesc de mine».”
7 După ce plecară ucenicii lui Ioan, Isus începu să vorbească mulţimilor despre el: „Când v-aţi dus în pustiul arid să-l vedeţi pe Ioan, ce v-aţi aşteptat să găsiţi? O trestie bătută de vânt?
8 Sau poate v-aţi aşteptat să vedeţi un bărbat îmbrăcat în straie împărăteşti, ca într-un palat?
9 Sau un profet al lui Dumnezeu? Da! Într-ade-văr, el este mai mult decât un profet.
10 Căci Ioan e cel de care se pomeneşte în Scripturi, mesagerul menit să mă preceadă, să-mi anunţe venirea şi să pregătească poporul pentru primirea mea.
11 Într-adevăr, dintre toţi oamenii care s-au născut vreodată, nici unul nu străluceşte mai luminos decât Ioan Botezătorul. Totuşi până şi cei mai mici din Împărăţia Cerurilor vor fi mai mari decât el!
12 Şi de când a început Ioan Botezătorul să predice şi să boteze, mulţimi înflăcărate de oameni se îmbulzesc să intre în Împărăţia Cerurilor,
13 căci toate legile şi profeţiile erau îndreptate spre venirea lui Mesia. Apoi a apărut Ioan
14 şi, dacă vreţi să ştiţi la cine mă refer, el este Ilie, cel despre care ziceau profeţii că va veni la începutul Împărăţiei.
15 De aţi fost vreodată pregătiţi să ascultaţi, acum e timpul să ascultaţi!
16 Ce să spun eu despre acest popor? Oamenii aceştia sunt ca nişte copii care se joacă, spunând prietenilor lor:
17 «Ne-am jucat de-a nunta şi nu v-aţi bucurat şi atunci ne-am jucat de-a înmormântarea dar nu v-aţi întristat.»
18 Căci Ioan Botezătorul nici măcar nu bea vin şi adesea sta nemâncat iar voi ziceţi că-i nebun.
19 Iar eu, Fiul omului, ospătez şi beau şi voi vă plângeţi că sunt «un mâncăcios şi un beţiv» şi că umblu cu cel mai rău soi de păcătoşi! Dar înţelepciunea e îndreptăţită de copiii ei.”
20 Apoi a început să mustre oraşele unde făcuse cele mai multe din minuni, fiindcă acestea nu se întorseseră la Dumnezeu.
21 „Vai de tine, Horazine, şi vai de tine Betsaido! Căci dacă aş fi făcut în Tir şi Sidon minunile săvârşite pe străzile tale, locuitorii lor s-ar fi pocăit de mult, cu ruşine şi umilinţă.
22 Negreşit, Tirul şi Sidonul vor scăpa mult mai uşor în Ziua Judecăţii decât voi!
23 Şi tu, Capernaume, deşi mult onorat, te vei coborî în iad! Căci dacă s-ar fi făcut la Sodoma minunile mari pe care le-am înfăptuit în tine, ea ar mai fi şi astăzi.
24 Cu adevărat, mai bine va fi de Sodoma în Ziua Judecăţii decât de tine.”
25 Şi Isus a rostit această rugăciune: „O Tată, Domn al cerului şi al pământului, îţi mulţumesc că ai ascuns adevărul de cei care se cred atât de înţelepţi şi că l-ai revelat copilaşilor.
26 Da, Tată, că aşa ai găsit tu cu cale să procedezi!”
27 „Tot adevărul mi s-a încredinţat de către Tatăl meu. Numai Tatăl îl cunoaşte pe Fiul, iar Tatăl e cunoscut doar de Fiul şi de cei cărora le este descoperit de către Fiul.
28 Veniţi la mine, voi cei trudiţi şi împovăraţi, şi eu vă voi da odihnă.
29 Purtaţi jugul meu – căci se potriveşte de minune – şi îngăduiţi-mi să vă învăţ; căci eu sunt blând şi smerit, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre,
30 deoarece eu nu vă dau decât poveri uşoare.”