1 Cam pe vremea aceea, Isus se plimba într-o zi prin lanurile de grâu împreună cu ucenicii săi. Era Sabatul, ziua de închinare a evreilor, şi ucenicilor li s-a făcut foame; de aceea, au început să rupă spice de grâu şi să le mănânce boabele.
2 Dar i-au văzut nişte farisei şi au început să-i acuze: „Ucenicii tăi calcă legea. Ei culeg spice într-o zi de Sabat.”
3 Isus însă le-a zis: „N-aţi citit ce a făcut Regele David când lui şi prietenilor lui li s-a făcut foame?
4 S-au dus în templu şi au mâncat plinea specială permisă doar preoţilor. Şi aceasta a fost o încălcare a legii.
5 Apoi, n-aţi citit niciodată în legea lui Moise că preoţii care sunt de serviciu în templu pot lucra în ziua de Sabat?
6 Or, aici este unul mai mare decât templul!
7 Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă acest verset din Scriptură: «Mai presus de ofrandele voastre, doresc să fiţi îndurători», nu i-aţi condamna pe cei nevinovaţi.
8 Căci Eu, Fiul omului, sunt domn chiar şi al Sabatului.”
9 După aceasta, s-a dus la sinagogă
10 şi a observat acolo un om cu mâna diformă. Fariseii l-au întrebat pe Isus: „Este legal să lucrezi, vindecând pe alţii în ziua de Sabat?” (Fireşte, se aşteptau ca el să spună da şi, astfel să-l poată aresta.)
11 Iată însă ce le-a răspuns el: „Dacă aţi avea doar o singură oaie şi aceasta ar cădea în fântână în ziua de Sabat, n-aţi lucra în ziua aceea ca s-o salvaţi? Fireşte că aşa aţi face.
12 Acum însă, cu cât mai valoros este un om decât o oaie! Da, este drept să faci bine de Sabat.”
13 Apoi i-a zis omului: „Întinde-ţi braţul.” Şi când acesta a dat să facă aşa, mâna i-a revenit la normal, fiind întocmai ca cealaltă!
14 Atunci fariseii au convocat o şedinţă ca să pună la cale arestarea şi moartea lui Isus.
15 Dar el ştia ce plănuiau şi a părăsit sinagoga, urmat de multă lume. A vindecat pe toţi bolnavii din mulţime.
16 Dar le-a atras atenţia să nu răspândească ştirea despre minunile sale.
17 Acest lucru a împlinit profeţia lui Isaia cu privire la el:
18 „Priviţi-l pe Robul meu. Uitaţi-vă la Alesul meu. El e Preaiubitul meu în care mi se desfată sufletul. Voi pune Duhul meu peste el iar el va judeca naţiunile.
19 El nu se luptă şi nu strigă; nu-şi ridică glasul!
20 Nu-i zdrobeşte pe cei slabi şi nu stinge nici o speranţă, oricât de mică ar fi; el va pune capăt oricărui conflict prin victoria sa finală,
21 iar numele său va fi speranţa întregii lumi.”
22 Atunci a fost adus la Isus un om stăpânit de demon, care nu putea nici să vadă, nici să vorbească, şi Isus l-a vindecat, aşa încât acum putea şi să vorbească, şi să vadă.
23 Mulţimea a rămas uluită. „Poate că Isus o fi Mesia!” au exclamat ei.
24 Când au auzit însă fariseii despre minune, au zis: „E în stare să scoată demoni pentru că el însuşi este Satana, regele demonilor.”
25 Isus a ştiut ce gândesc şi a ripostat: „O împărăţie dezbinată se duce de râpă. O cetate sau o casă dezbinată împotriva ei însăşi nu poate dăinui.
26 Şi atunci, dacă Satana îl scoate afară pe Satana, se luptă cu sine însuşi, distrugându-şi propriul regat.
27 Dacă însă eu, după cum susţineţi voi, scot afară demoni invocând puterile Satanei, de ce puteri fac uz ai voştri când scot demoni? Lor să le daţi socoteală de acuzaţia voastră!
28 Dar dacă eu scot afară demoni prin Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a sosit în mijlocul vostru.
29 Pe Satana nu-l poţi deposeda de împărăţia sa fără ca, mai întâi, să-l legi. Numai atunci pot fi demonii scoşi afară!
30 Cine nu e cu mine este împotriva mea şi cine nu adună cu mine risipeşte.
31 De aceea vă spun că orice păcat şi orice hulă le vor fi iertate oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată.
32 Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat, dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat, nici în lumea de acum, nici în cea de apoi.
33 Pomul se cunoaşte după roade. Un pom de soi ales dă fructe bune; nu tot aşa şi soiurile de proastă calitate.
34 Pui de şerpi ce sunteţi! Cum ar putea nişte oameni răi ca voi să spună ceea ce este bun şi drept? Căci inima unui om determină felul lui de a vorbi.
35 Vorbirea unui om bun dă la iveală comorile bogate din lăuntrul său. Un om cu inimă haină este plin de venin şi cuvintele sale îl dau de gol.
36 Vă mai spun şi acest lucru, că va trebui să daţi socoteală în Ziua Judecăţii de orice vorbă deşartă pe care o rostiţi.
37 Cuvintele voastre de acum reflectă soarta voastră de atunci: ori veţi fi justificaţi prin ele, ori veţi fi condamnaţi de ele.”
38 Într-o zi, câţiva dintre conducătorii evrei, inclusiv unii farisei, au venit la Isus, cerând să vadă o minune prin care să le dovedească faptul că e într-adevăr Mesia.
39 Dar Isus a răspuns: „Numai un popor rău şi necredincios ar mai cere dovezi, dar nu i se vor da alte dovezi în afară de ceea ce i s-a întâmplat profetului Iona!
40 Căci, aşa cum Iona a stat în peştele cel mare trei zile şi trei nopţi, tot aşa şi eu, Fiul omului, voi sta în inima pământului trei zile şi trei nopţi.
41 Oamenii din Ninive se vor ridica împotriva acestei naţiuni la judecată şi vă vor condamna. Deoarece, când Iona le-a predicat, ei s-au pocăit şi s-au întors la Dumnezeu din toate căile lor rele. Şi acum unul mai mare decât Iona este aici – iar voi refuzaţi să-l credeţi.
42 Regina din Şeba se va ridica împotriva acestei naţiuni la judecată şi o va condamna; căci ea venise dintr-o ţară îndepărtată să audă înţelepciunea lui Solomon şi acum iată, aici e unul mai mare decât Solomon – iar voi refuzaţi să credeţi în el.
43 „Naţiunea aceasta rea este ca un om stăpânit de demon. Fiindcă dacă demonul pleacă, se duce în deşert o vreme, căutând odihna pe care însă n-o găseşte.
44 Atunci îşi zice: «Mă voi întoarce la omul din care am plecat.» Şi se înapoiază, găsind inima omului curată dar goală!
45 Atunci demonul ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el şi intră cu toţii în om, locuind în el. Astfel, starea lui devine mai rea decât înainte.”
46 Pe când vorbea Isus, într-o casă ticsită de oameni, mama şi fraţii lui erau afară vrând să stea de vorbă cu el.
47 Când i-a spus cineva că sunt acolo,
48 el a exclamat: „Cine este mama mea? Care sunt fraţii mei?”
49 Şi a arătat cu mâna spre ucenicii săi. „Priviţi, zise el, aceştia sunt mama mea şi fraţii mei!”
50 Apoi adăugă: „Oricine ascultă de Tatăl meu din cer este fratele, sora şi mama mea!”