1 Atunci ce rost mai are să fii evreu? Există anumite privilegii pentru ei de la Dumnezeu? Are ritualul evreiesc de tăiere împrejur vreo valoare?
2 Da, a fi evreu presupune mari avantaje. Mai întâi de toate, evreilor le-a încredinţat Dumnezeu legile sale pentru ca ei să le cunoască şi, astfel, să poată face voia sa.
3 E adevărat că unii din ei au fost necredincioşi dar oare dacă şi-au călcat promisiunile faţă de Dumnezeu, înseamnă că şi Dumnezeu îşi va călca promisiunile faţă de aceia care îl iubesc?
4 Fireşte că nu! Chiar dacă restul lumii e format din mincinoşi. Dumnezeu nu poate minţi. Aţi uitat ce spune cartea Psalmilor despre aceasta? Că vorbele lui Dumnezeu se vor dovedi întotdeauna drepte şi adevărate, indiferent cine le-ar contesta?
5 „Dar”, zic unii, „nu cumva călcarea cuvântului lui Dumnezeu e bună şi păcatele noastre servesc un scop util? Poate că oamenii vor observa ce bun este Dumnezeu când vor vedea ce răi suntem noi. Mai este drept să ne pedepsească, de vreme ce, în fapt, păcatele noastre lasă să se dovedească bunătatea lui?” (Aşa vorbesc unii oameni.)
6 Doamne fereşte! Atunci ce Dumnezeu ar mai fi el, dacă ar trece cu vederea păcatul? Cum ar mai putea condamna pe cineva?
7 Fiindcă, atunci nu m-ar mai putea judeca şi condamna pe mine ca păcătos, dacă necinstea mea i-ar aduce slavă prin contrastul dintre cinstea sa şi minciunile mele.
8 Dacă duci ideea aceasta până la capăt, ajungi la următoarea concluzie: cu cât suntem mai răi, cu atât se bucură Dumnezeu mai mult! Cei ce spun asemenea lucruri sunt vrednici de osândă. Şi totuşi unii îndrăznesc să susţină ca eu să predic astfel de idei greşite!
9 Bine, bine, atunci suntem noi evreii cu ceva mai buni decât alţii? Nu, cu nimic, căci am arătat deja că toţi oamenii, fără deosebire, evrei sau ne-evrei, sunt păcătoşi.
10 După cum spun Scripturile: „Nimeni nu e bun – cât e lumea de mare nu găseşti un singur nevinovat.”
11 „Nici unul nu a umblat cu adevărat pe căile lui Dumnezeu, nici măcar nu s-a sinchisit să încerce.”
12 „Toţi s-au abătut; toţi au apucat-o razna. Nicăieri nu e vreunul care să fi făcut până la capăt ce e bine, absolut nici unul.”
13 „Limbajul lor este dezgustător şi obscen, ca duhoarea ce iese dintr-un mormânt descoperit. Limba lor este plină de minciuni. Tot ce spun ei poartă acul şi otrava de moarte a şarpelui.”
14 „Gurile lor sunt pline de blesteme şi amărăciune.
15 Se grăbesc să ucidă şi urăsc pe oricine are altă părere decât ei.”
16 „Oriunde se duc lasă în urma lor jale şi mizerie –
17 niciodată nu au cunoscut ce înseamnă să te simţi la adăpost sau să te bucuri de binecuvântarea lui Dumnezeu.”
18 „De Dumnezeu nici că le pasă, nici ce crede el despre ei.”
19 Aşa că, judecata lui Dumnezeu a pasă foarte greu asupra evreilor, căci ei au răspunderea de a păzi legile lui Dumnezeu, şi nu să facă toate răutăţile acestea; nici unul nu se poate scuza; de fapt, toată lumea amuţeşte vinovată înaintea Atotputernicului Dumnezeu.
20 Aţi priceput acum? Nimeni nu poate fi îndreptăţit în ochii lui Dumnezeu, chiar dacă face ceea ce porunceşte legea. Deoarece, cu cât cunoaştem mai mult legile lui Dumnezeu, cu atât devine mai limpede că nu le ascultăm; legile sale nu fac altceva decât să ne arate că suntem păcătoşi.
21 Dar acum, s-a arătat o neprihănire de la Dumnezeu, fără lege, despre care mărturisesc Legea şi Profeţii.
22 Această neprihănire vine prin credinţa în Isus Cristos şi pentru toţi cei care cred. Nu este nici o deosebire.
23 Da, toţi au păcătuit; nimeni nu atinge idealul slăvit al lui Dumnezeu;
24 cu toate acestea, Dumnezeu ne declară acum „nevinovaţi” de insulta pe care i-am adus-o, dacă ne punem încrederea în Isus Cristos, care, în bunătatea sa, ne eliberează din robia păcatelor noastre şi de sub puterea lui Satan.
25 Căci Dumnezeu l-a trimis pe Cristos Isus să ia pedeapsa pentru păcatele noastre şi să pună capăt mâniei lui Dumnezeu îndreptată împotriva noastră; el a folosit sângele lui Cristos şi credinţa noastră drept mijlocul prin care ne-a salvat de mânia sa. În felul acesta, a dat dovadă de echitate absolută, chiar dacă nu i-a pedepsit pe acei care păcătuiseră odinioară. Căci el aştepta cu bucurie vremea când avea să vină Cristos să ia asupra sa păcatele acelea.
26 Şi acum, în zilele acestea, îi poate primi pe păcătoşi în acelaşi fel, deoarece Isus le-a luat păcatele. Dar este oare drept din partea lui Dumnezeu să le dea drumul nelegiuiţilor, afirmând că sunt nevinovaţi? Sigur că este, căci dacă procedează astfel, o face pe temeiul încrederii lor în Isus, care a luat asupra lui păcatele lor.
27 Atunci cu ce faptă prin care să ne câştigăm mântuirea ne mai putem lăuda? Cu nici una. De ce? Pentru că achitarea noastră nu se face pe baza faptelor noastre bune; ea se bazează pe ceea ce a făcut Cristos.
28 Şi aşa se face că suntem mântuiţi prin credinţa în Cristos, şi nu prin faptele noastre bune pe care le facem.
29 Dar oare numai pe evrei îi mântuieşte Dumnezeu în acest fel? Nu, fiindcă şi ne-evreii pot veni la el în acelaşi mod.
30 Dumnezeu ne tratează pe toţi în mod egal; indiferent dacă suntem evrei sau ne-evrei, toţi suntem achitaţi dacă avem credinţă.
31 Ei bine, atunci, dacă suntem mântuiţi prin credinţă, înseamnă oare că nu mai trebuie să ascultăm de legile lui Dumnezeu? Dimpotrivă, exact invers! De fapt, numai atunci când ne punem încrederea în Isus îl putem asculta cu adevărat.