1 Aşadar, întrucât am fost îndreptăţiţi în ochii lui Dumnezeu, prin credinţa în promisiunile sale, avem o pace reală cu el prin ceea ce a făcut Cristos Domnul pentru noi.
2 Deoarece, din pricina credinţei noastre, el ne-a adus în această poziţie de privilegiu suprem în care ne găsim în prezent, când, bucuroşi şi încrezători, aşteptăm cu nerăbdare să înfăptuim tot ceea ce a avut în vedere Dumnezeu pentru noi.
3 Ne putem bucura chiar şi atunci când dăm peste dificultăţi şi încercări, întrucât ştim că ele ne sunt de folos, fiindcă ne învaţă să fim răbdători.
4 Iar răbdarea, la rândul ei, dezvoltă în noi tăria de caracter şi ne ajută să credem mai mult în Dumnezeu de fiecare dată când apelăm la ea, până când, nădejdea şi credinţa noastră vor fi puternice şi statornice.
5 Atunci, când se va înfăptui acest lucru, vom fi în stare să ţinem capul sus, indiferent ce s-ar întâmpla, având încredinţarea că toate sunt bune, fiindcă noi ştim cât de mult ne iubeşte Dumnezeu şi simţim această iubire caldă în toată fiinţa noastră, pentru că Dumnezeu ne-a dat Duhul său cel Sfânt, care să ne umple inimile cu dragostea sa.
6 Când eram noi total neputincioşi, fără nici o posibilitate de scăpare, Cristos a venit exact la timpul potrivit şi a murit pentru noi, păcătoşii, cărora nu ne păsa de el.
7 Chiar dacă am fi buni, tot nu ne-am aştepta ca cineva să moară pentru noi, deşi, fireşte, acest lucru ar putea fi în ultimă instanţă posibil.
8 Dar Dumnezeu şi-a arătat marea sa iubire pentru noi prin faptul că l-a trimis pe Cristos să moară în locul nostru, deşi noi eram păcătoşi.
9 Şi dacă prin sângele său a făcut toate acestea pentru noi ca păcătoşi, cu atât mai mult va face pentru noi acum, după ce ne-a declarat nevinovaţi! Ne va salva de toată mânia lui Dumnezeu.
10 Şi dacă duşmani cum eram, Dumnezeu ne-a adus înapoi la el prin moartea Fiului său, câte binecuvântări trebuie să aibă pentru noi acum, când suntem prietenii săi iar el trăieşte în noi!
11 Ne bucurăm nespus de aceste raporturi noi şi minunate cu Dumnezeu – care se datorează întru totul jertfei Domnului nostru Isus Cristos, care a murit pentru păcatele noastre, transformându-ne în prieteni ai lui Dumnezeu.
12 Când a păcătuit Adam, păcatul a intrat în întreaga omenire. Păcatul său a răspândit moartea în toată lumea, aşa că toţi au început să îmbătrânească şi să moară, deoarece toţi păcătuiau.
13 Noi ştim că păcatul lui Adam a pricinuit toate acestea pentru că, deşi oamenii au păcătuit tot timpul de la Adam până la Moise, Dumnezeu nu i-a considerat atunci vinovaţi de moarte pentru călcarea legii sale, întrucât nu le dăduse încă legile sale, nici nu le spusese ce doreşte de la ei.
14 Astfel că ei nu mureau din cauza păcatelor, deoarece ei înşişi nu nesocotiseră niciodată legea lui Dumnezeu care interzicea consumul fructului oprit, cum făcuse Adam. Ce contrast izbitor între Adam şi Cristos, a cărui venire se întrezărea doar!
15 Şi ce deosebire între păcatul omului şi iertarea lui Dumnezeu! Fiindcă, acest om, Adam, a adus moartea multora prin păcatul său. Dar, Isus Cristos, a adus iertarea multora, prin mila lui Dumnezeu.
16 Păcatul acela al lui Adam a adus pentru mulţi pedeapsa cu moartea, în vreme ce Cristos preia de bună voie o sumedenie de păcate şi dăruieşte, în schimb, o viaţă glorioasă.
17 Păcatul acestui singur om, Adam, a făcut ca moartea să domnească peste toate, dar toţi aceia care sunt gata să primească darul de iertare şi achitare al lui Dumnezeu domnesc în viaţă, tot datorită unui singur om, Isus Cristos.
18 Da, aşa este, păcatul lui Adam a adus pedeapsă pentru toţi, dar neprihănirea lui Cristos îi pune pe oameni în ordine cu Dumnezeu pentru ca aceştia să poată trăi.
19 Pe mulţi i-a făcut Adam să fie păcătoşi, din pricina neascultării sale faţă de Dumnezeu, dar şi Cristos pe mulţi i-a făcut să fie acceptabili lui Dumnezeu, datorită ascultării sale.
20 Cele zece porunci au fost date pentru ca toţi să poată vedea cât de departe au mers cu neascultarea legilor lui Dumnezeu, însă cu cât ne vedem mai mult păcătoşenia noastră, cu atât mai mult vedem şi harul îmbelşugat al lui Dumnezeu, care ne iartă.
21 Odinioară, păcatul era acela care domnea peste toţi oamenii, aducându-le moartea; în schimb acum, domneşte bunătatea lui Dumnezeu, care ne reglementează poziţia faţă de el şi are drept rezultat viaţa eternă prin Isus Cristos Domnul nostru.