1 Ei bine atunci, să păcătuim la nesfârşit pentru ca Dumnezeu să-şi manifeste tot mai mult bunătatea şi iertarea?
2 Fireşte că nu! Se cade oare să păcătuim la nesfârşit, când nu trebuie s-o facem?
3 Căci puterea păcatului asupra noastră a fost zdrobită când am devenit creştini şi am fost botezaţi pentru a deveni o parte din Cristos: prin moartea sa a fost zdrobită puterea firii voastre păcătoase.
4 Vechea voastră natură iubitoare de păcat a fost îngropată împreună cu el prin botezul în moartea lui, iar faptul că Dumnezeu Tatăl, cu slăvită sa putere, l-a înviat pe Isus ne dă posibilitatea ca şi noi să trăim o viaţă nouă.
5 Căci voi aţi devenit o parte din el şi, în felul acesta, aţi murit – se poate spune – împreună cu el; iar acum sunteţi părtaşi la noua sa viaţă şi veţi învia după cum a înviat şi el.
6 Vechile voastre dorinţe păcătoase au fost ţintuite o dată cu el pe cruce; acea parte din voi căreia îi place să păcătuiască a fost zdrobită şi rănită de moarte, aşa încât acum, trupul vostru iubitor de păcat nu mai este subjugat păcatului şi nici nu mai trebuie să fie rob al păcatului;
7 prin moartea lui Cristos sunteţi eliberaţi de sub puterea şi vraja lui seducătoare.
8 Şi, întrucât natura voastră iubitoare de păcat „a murit” împreună cu Cristos, noi ştim că veţi fi şi părtaşi la noua sa viaţă.
9 Cristos a înviat din morţi şi nu va mai muri niciodată. Moartea nu mai are nici o putere asupra sa.
10 El a murit o dată pentru totdeauna, ca să curme puterea păcatului, dar acum trăieşte veşnic într-o părtăşie neîntreruptă cu Dumnezeu.
11 Aşadar, vechea voastră fire păcătoasă s-o consideraţi moartă, trăind acum pentru Dumnezeu prin puterea şi jertfa lui, prin Isus Cristos, Domnul nostru.
12 Să nu mai daţi voie păcatului să stăpânească trupul vostru – nu mai cedaţi în faţa poftelor sale păcătoase.
13 Nu permiteţi nici unuia din mădularele trupului vostru să devină o unealtă a răutăţii, folosită la comiterea unor acte păcătoase, ci dăruiţi-vă pe voi înşivă, cu totul, lui Dumnezeu – cu fiecare parte din voi – căci sunteţi înviaţi din morţi şi doriţi să fiţi unelte în mâna lui Dumnezeu, spre a fi folosiţi în scopuri înalte şi măreţe.
14 Păcatul nu trebuie să mai fie niciodată stăpânul vostru, întrucât nu mai sunteţi legaţi de legea prin care păcatul vă înrobeşte, ci sunteţi liberi, bucurându-vă de bunăvoinţa şi îndurarea lui Dumnezeu.
15 Să însemne oare aceasta că acum puteţi să vă daţi drumul şi să păcătuiţi fără să vă sinchisiţi? (Căci mântuirea voastră nu mai depinde de respectarea legii, ci de primirea harului lui Dumnezeu.) O, nu, fireşte că nu!
16 Nu vă daţi seama că aveţi posibilitatea să vă alegeţi propriul stăpân? Puteţi opta pentru păcat (şi moarte) ori, altminteri, pentru ascultare (şi viaţă). Cel căruia vă dăruiţi vă va lua şi va fi şi stăpânul vostru iar voi veţi fi fiii săi.
17 Slavă Domnului că, deşi aţi ales cândva să fiţi sclavi ai păcatului, acum aţi ascultat din toată inima învăţătura la care v-a chemat Dumnezeu.
18 Aşadar, acum sunteţi eliberaţi de vechiul vostru stăpân, păcatul, şi aţi devenit robii noului vostru stăpân, puritatea.
19 Vorbesc în acest fel, facând uz de ilustraţia cu sclavii şi stăpânii, întrucât este mai lesne de înţeles: aşa cum eraţi odinioară robi ai păcatelor de tot felul, aşa trebuie să vă lăsaţi acum stăpâniţi de tot ce e drept, bun şi sfânt.
20 Pe vremea când zăceaţi în robia păcatului nu prea vă păsa de sfinţenie.
21 Şi care a fost rezultatul? Evident, numai bun nu, de vreme ce acum vă este ruşine doar când vă gândiţi la lucrurile pe care obişnuiaţi să le faceţi; căci toate acestea sfârşesc în osândă veşnică.
22 Dar acum sunteţi eliberaţi de sub puterea păcatului, fiind robii lui Dumnezeu, şi printre binefacerile sale pentru voi se numără sfinţenia şi viaţa nemuritoare.
23 Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică prin Isus Cristos, Domnul nostru.