1 Apoi am văzut un Miel, stând în picioare pe Muntele Sion din Ierusalim, şi împreună cu el erau 144.000 de persoane ce purtau scrise pe frunţi numele lui şi numele Tatălui său.
2 Şi am auzit din cer un sunet asemenea vuietului unei cascade uriaşe ori bubuiturilor unui tunet. Era cântarea unui cor acompaniat de harpe.
3 Corul acesta extraordinar, de 144.000 de voci, cânta o melodie nouă, neasemuit de frumoasă, în faţa tronului lui Dumnezeu şi înaintea celor douăzeci şi patru de bătrâni; şi nimeni nu era în stare să cânte această cântare, în afară de cei 144.000, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.
4 Căci ei sunt neîntinaţi spiritualiceşte, având puritatea unei fecioare şi-l urmează pe Miel oriunde merge. Ei au fost cumpăraţi cu un preţ mare din mijlocul oamenilor de pe pământ, ca o ofrandă sfinţită adusă lui Dumnezeu şi Mielului.
5 Ei nu pot fi învinuiţi de nici un neadevăr; sunt curaţi, fără nici o pată.
6 Şi am văzut un alt înger, străbătând cerurile în zbor şi ducând cu el eterna evanghelie ca s-o vestească celor de pe pământ – la fiecare neam, trib, limbă şi popor.
7 „Temeţi-vă de Dumnezeu”, striga el, „şi proslăviţi-i măreţia, căci a sosit timpul ca el să fie Judecătorul, închinaţi-vă aceluia care a făcut cerul şi pământul, marea şi toate izvoarele ei.”
8 Apoi, el a fost urmat în cer de un alt înger, care zicea: „A căzut Babilonul, cetatea cea mare, fiindcă ea era seducătoarea naţiunilor lumii, şi le făcea să soarbă împreună cu ea din vinul cumplitelor sale necurăţenii şi păcate.”
9 Apoi au fost urmaţi de un al treilea înger, care striga: „Oricine se închină fiarei ieşite din mare şi statuii ei, primind semnul ei pe mână sau pe frunte,
10 trebuie să bea vinul mâniei lui Dumnezeu. Şi ei vor fi chinuiţi cu foc şi cu pucioasă aprinsă, în prezenţa sfinţilor săi îngeri şi a Mielului.
11 Fumul caznelor lor se va ridica în veci de veci şi nu vor cunoaşte alinare nici ziua, nici noaptea, fiindcă s-au închinat fiarei şi statuii sale şi au fost tatuaţi cu codul numelui ei.
12 Fie ca aceasta să constituie o încurajare pentru copiii lui Dumnezeu, ca ei să îndure răbdători toate încercările şi persecuţiile care vin, fiindcă sunt sfinţii lui care rămân neclintiţi până la sfârşit, în ascultarea poruncilor sale şi în încrederea lor în Isus.”
13 Şi am auzit în ceruri, deasupra mea, o voce, care zicea: „Binecuvântaţi sunt morţii care mor de-acum în Domnul. Da, aşa e, zice Duhul, binecuvântaţi, cu adevărat, sunt aceştia, fiindcă acum ei se vor odihni după toată truda şi încercările prin care au trecut; căci faptele lor bune îi vor urma în cer!”
14 Apoi scena s-a schimbat şi am văzut un nor alb, pe care şedea cineva semănând cu cel ce fusese numit „Fiul omului.” Pe cap el purta o coroană de aur masiv şi în mână ţinea o seceră ascuţită.
15 După asta, a ieşit un înger din templu şi i-a strigat astfel: „Pune secera la lucru, fiindcă a venit timpul să seceri; s-a copt recolta pe pământ.”
16 Aşa că cel ce şedea pe nor şi-a rotit secera deasupra pământului şi recolta, a şi fost strânsă.
17 Pe urmă, a mai venit un înger de la templul din cer şi iată că şi acesta avea o seceră ascuţită.
18 Tocmai atunci îngerul care are putere să distrugă lumea cu foc i-a strigat îngerului cu secera: „Treci la acţiune cu secera ta şi retează cu ea ciorchinii de struguri de pe viţa de vie a pământului, fiindcă sunt copţi, numai buni de judecată.”
19 Astfel, îngerul şi-a rotit secera pe pământ şi a încărcat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.
20 Şi strugurii au fost zdrobiţi sub picioare în teascul din afara oraşului şi au curs şuvoaie de sânge, pe o distanţă de 300 kilometri, cu o înălţime ce ajungea până la zăbala unui cal.