1 Şi am văzut în cer un alt alai măreţ ce înfăţişa lucrurile ce aveau să urmeze: şapte îngeri au fost desemnaţi să aducă pe pământ cele şapte plăgi finale – şi abia atunci se va sflrşi, în cele din urmă, mânia lui Dumnezeu.
2 Înaintea mea se întindea ceva care părea a fi un ocean de foc şi sticlă pe care stăteau toţi aceia care biruiseră fiara, chipul ei, semnul şi numărul ei. Toţi ţineau în mână harpe ale lui Dumnezeu,
3 şi cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului: „Mari şi minunate sunt faptele tale, Doamne, Dumnezeule Atotputernic! Drepte şi adevărate sunt căile tale, o, Rege al veacurilor.
4 Cine este acela care nu se va teme de tine, o, Doamne, şi nu-ţi va proslăvi numele? Căci singur tu eşti Sfânt. Toate naţiunile vor veni înaintea ta să se închine, pentru că faptele tale neprihănite au fost acum arătate.”
5 Apoi m-am uitat şi iată că s-a deschis templul cortului mărturiei din cer.
6 Cei şapte îngeri desemnaţi să-şi verse cele şapte urgii au ieşit din templu, îmbrăcaţi în în curat, de un alb strălucitor, şi încinşi peste piept cu eşarfe de aur.
7 Şi una din cele patru fiinţe vii i-a dat fiecăruia din ei câte o cupă de aur, plină cu mânia cumplită a Dumnezeului care trăieşte, în veci de veci.
8 Templul s-a umplut de fum din cauza gloriei şi puterii sale; şi n-a putut intra nimeni, până când au terminat îngerii de vărsat cele şapte urgii.