1 Şi am auzit o voce impunătoare, strigând din templu către cei şapte îngeri: „Porniţi acum la drum şi goliţi cele şapte potire cu mânia lui Dumnezeu pe pământ.”
2 Aşadar, ieşi din templu cel dintâi înger şi vărsă potirul deasupra pământului şi toţi oamenii care purtau semnul Făpturii şi se închinau statuii sale fură îndată năpădiţi de răni respingătoare şi dureroase.
3 Turnă şi cel de-al doilea înger potirul asupra oceanelor şi ele se făcură ca sângele apos al unui om mort; şi tot ce avea viaţă muri.
4 Apoi goli şi îngerul al treilea potirul deasupra tuturor apelor curgătoare şi acestea se prefăcură în sânge.
5 Şi l-am auzit pe îngerul acesta al apelor, zicând cu glas tare: „Drept eşti să trimiţi această judecată, o, Sfântule, care eşti şi ai fost,
6 fiindcă sfinţii şi profeţii tăi au murit ca martiri şi sângele lor a fost vărsat pe pământ; şi acum şi tu ai vărsat sângele acelora care i-au omorât. Aceasta e răsplata care li se cuvine.”
7 Şi am auzit pe îngerul de la altar zicând: „Da, Doamne, Dumnezeule Atotputernic, pedepsele tale sunt drepte şi adevărate.”
8 Apoi şi-a vărsat şi îngerul al patrulea potirul asupra Soarelui, făcându-l să-i pârjolească pe oameni cu focul său.
9 Toată lumea s-a ales cu arsuri de pe urma acestui val de căldură şi au blestemat cu toţii numele lui Dumnezeu care a trimis aceste urgii – tot nu s-au pocăit şi nu i-au dat slavă.
10 Apoi şi-a turnat îngerul al cincilea potirul peste tronul fiarei ieşite din mare, şi regatul ei a fost cufundat în întuneric. Iar supuşii ei şi-au muşcat limba de durere
11 şi au blestemat pe Dumnezeul cerului, din pricina chinurilor şi suferinţelor îndurate, şi tot n-au voit să se pocăiască pentru faptele lor rele.
12 Al şaselea înger şi-a turnat apoi potirul asupra marelui fluviu Eufrat şi acesta a secat numaidecât, aşa încât regii de la răsărit au putut trece nestingheriţi spre apus cu trupele lor.
13 Şi am văzut duhurile rele deghizate în broaşte, sărind afară din gura balaurului, a făpturii şi a proorocului ei mincinos.
14 Demonii aceştia cu puteri miraculoase au discutat cu toţi conducătorii lumii, adunându-i pe toţi laolaltă ca să lupte împotriva Domnului, în acea măreaţă zi viitoare a Judecăţii lui Dumnezeu, Atotputernicul.
15 „Luaţi seama: Eu voi veni ca un hoţ, când nici nu vă aşteptaţi! Binecuvântaţi sunt toţi aceia care mă aşteaptă, care îşi ţin mantiile la îndemână şi nu vor fi nevoiţi să umble goi şi să le fie ruşine.”
16 Şi au adunat toate armatele lumii lângă o localitate numită în ebraică Armaghedon – adică muntele lui Meghido.
17 Apoi şi-a turnat şi îngerul al şaptelea potirul, în văzduh; şi de la tronul templului din cer s-a auzit un puternic strigăt, care zicea aşa: „S-a isprăvit!”
18 Atunci a bubuit tunetul şi cerul a fost brăzdat de fulgere; şi s-a produs un năpraznic cutremur de pământ, a cărui tărie nu avea precedent în toată istoria omenirii.
19 Marea cetate a „Babilonului” s-a scindat în trei părţi şi oraşele din lumea întreagă s-au prefăcut în mormane de moloz; şi astfel în gândurile lui Dumnezeu s-au amintit toate păcatele „Babilonului” şi el a fost pedepsit până ce s-a scurs ultima picătură de mânie din cupa cu vin a înfricoşătoarei sale furii.
20 Insulele au pierit, munţii s-au nivelat
21 şi a căzut din cer o furtună nemaipomenită de grindină; au căzut din cer pietre de grindină cântărind fiecare câte 50 de kilograme peste oamenii de jos, care l-au blestemat pe Dumnezeu pentru crâncenul potop de grindină.