1 Şi am văzut un sul în mâna dreaptă a unuia care şedea pe tron, şi sulul era scris şi pe dinăuntru, şi pe dinafară, fiind pecetluit cu şapte sigilii.
2 Un înger măreţ cu voce puternică striga această întrebare: „Cine este vrednic să rupă peceţile acestui sul şi să-l desfăşoare?”
3 Dar nimeni de pe întreg cuprinsul cerului sau al pământului ori dintre morţi nu a putut să-l deschidă şi să-l citească.
4 Atunci am plâns de necaz fiindcă nu s-a găsit nici unul vrednic să ne poată spune ce scrie în el.
5 Dar unul din cei douăzeci şi patru de bătrâni mi-a zis: „Nu mai plânge! Căci iată! Leul din tribul lui Iuda, rădăcina lui David, a cucerit şi s-a dovedit vrednic să deschidă sulul şi să-i rupă cele şapte peceţi,”
6 Am privit şi iată că înaintea celor douăzeci şi patru de bătrâni stătea un Miel, în faţa tronului şi a fiinţelor, şi Mielul avea răni care îi pricinuiseră cândva moartea. El avea şapte coarne şi şapte ochi, care reprezintă Duhul înşeptit al lui Dumnezeu, trimis în toate colţurile lumii.
7 El a păşit înainte şi a luat sulul din mâna dreaptă a celui ce şedea pe tron.
8 Şi când a luat sulul, cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut cu faţa la pământ înaintea Mielului, fiecare din ei având o harpă şi flacoane de aur umplute cu tămâie – adică rugăciunile poporului lui Dumnezeu.
9 Ei îi cântau o cântare nouă cu următoarele cuvinte: „Vrednic eşti tu să iei sulul, să-i rupi peceţile şi să-l desfaci; căci tu ai fost înjunghiat şi sângele tău a răscumpărat oameni din toate naţiunile ca daruri închinate lui Dumnezeu.
10 Şi i-ai adunat într-o Împărăţie şi i-ai făcut preoţi ai Dumnezeului nostru; ei vor domni pe pământ.”
11 Apoi, în viziunea mea, am auzit cântarea milioanelor de îngeri ce înconjurau tronul, fiinţele acelea şi bătrânii:
12 „Vrednic este Mielul! – cântau ei cu voce tare – Mielul a fost înjunghiat. El este vrednic să primească puterea şi bogăţia, înţelepciunea, tăria şi onoarea, slava şi lauda.”
13 Şi atunci i-am auzit pe toţi cei din cer şi de pe pământ, şi pe morţii de sub pământ şi din mare exclamând: „Binecuvântarea, onoarea, gloria şi puterea sunt ale celui care stă pe tron şi ale Mielului, în veci de veci.”
14 Şi cele patru fiinţe ziceau întruna: „Amin!” Iar cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut cu faţa la pământ şi i se închinau.