1 Cea dintâiu istorisire, Teofile, am alcătuit-o despre toate câte începù Iisu să facă şi să înveţe.
2 Până în ziua în care fù luat sus, dupăce prin duh sfânt dete porunci apostolilor, pe care şi-i alese:
3 Cărora prin multe semne netăgăduite li-se şi înfăţişă viu, după pătimirea sa, arătându-li-se în timp de patruzeci de zile, şi vorbind cele despre împărăţia lui Dumnezeu;
4 Şi mîncând împreună cu dânşii, le poruncì să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care aţi auzit-o dela mine;
5 Pentru că Ioan boteză în apă, iar voi veţi fi botezaţi în duh sfânt, nu după multe aceste zile.
6 Deci după ce s’au adunat, îl întrebară, zicând: Doamne, nu cumva statorniceşti iarăşi în timpul acesta, împărăţia pentru Israel?
7 Iar el le zise: nu este al vostru să ştiţi timpurile, sau vremurile potrivite, pe care le-a aşezat Tatăl, prin a sa putere,
8 Dar veţi luà putere, când Sfântul Duh va fi venit preste voi, şi îmi veţi fi martori în Ierusalim şi în toată Iudea şi în Samaria şi până la marginea pământului.
9 Şi acestea zicând, fù ridicat în sus, privind ei, şi un nour îl luă asupră-şi dela ochii lor.
10 Şi pe când se uitau dânşii, cu ochii neclintiţi spre cer, ducându-se el. Iată li-se înfăţişară şi doi bărbaţi, în vestminte albe,
11 Şi ziseră: bărbaţi Galilieni, ce staţi uitându-vă spre cer? Acest Iisus, care fù luat dela voi spre cer, astfel va venì, după cum l-aţi văzut ducându-se spre cer.
12 Atuncia se întoarseră la Ierusalim dela muntele numit Măsliniş, ce este aproape de Ierusalim, cale de sâmbătă având.
13 Şi când intrară se suiră în camera de sus, unde steteau Petru şi Ioan şi Iacob şi Andreiu, Filip şi Toma, Bartolomeiu şi Mateiu, Iacob al lui Alfeu şi Simon Zelotul şi Iuda al lui Iacob.
14 Aceştia toţi stăruiau într’un cuget în rugăciune, dimpreună cu femeile şi cu Maria muma lui Iisus şi cu fraţii lui.
15 Şi într’aceste zile sculându-se Petru în mijlocul fraţilor – şi erà gloată de persoane în acel loc, ca la o sută douăzeci – zise:
16 Bărbaţi, fraţi, trebuià ca să fie împlinită scriptura, pe care mai dinainte a spus-o duhul sfânt prin gura lui David, despre Iuda, care se făcù călăuză, celor care prinseră pe Iisus.
17 Întru cât erà numărat între noi, şi fù ales la această slujbă.
18 Dar acesta îşi dobândì un loc din plata fărădelegii, şi căzând cu capul în jos, crăpă prin mijloc, şi vărsate fură toate măruntaiele lui;
19 Şi fù cunoscut tuturor, care locuesc în Ierusalim, astfel că locul acela, fù numit în limba lor Akeldama, adecă loc de sânge.
20 Pentru că scris este în cartea psalmilor: „Fie locuinţa lui pustie, şi să nu fie care locueşte într’însa,” şi „altul să ià însărcinarea lui.”
21 Deci trebue, ca unul dintre aceşti bărbaţi, care au venit împreună cu noi, în orice timp, cât Domnul Iisus a stat între noi,
22 – Începând dela botezul lui Ioan, – până în ziua, în care fù luat Iisus dela noi, să fie martor împreună cu noi, al învierii lui.
23 Şi puseră înainte pe doi, pe Iosif numit Barsaba, care fù supranumit Iustu, şi pe Matia.
24 Şi rugându-se, ziseră: Tu, Doamne, care cunoşti inimile tuturor, arată din aceşti doi pe unul, pe care l-ai ales.
25 Ca să ià locul acestei slujbe, şi apostolii, dela care se abătù Iuda, spre ase duce la locul său.
26 Şi le deteră sorţi, şi căzù sorţul pe Matia, şi fù numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.