1 După acestea Iisus iar se arătă ucenicilor, la marea Tiberiadei; şi se arătă asfel.
2 Erau împreună Simon Petru şi Toma numit Geamăn şi Natanael cel dela Cana Galilei şi fii lui Zebedeu şi alţii doi dintre ucenicii lui.
3 Mă duc să pescuesc, le zise Simon Petru. Venim şi noi împreună cu tine, îi zic dânşii. Ieşiră şi intrară în vas, şi în noaptea aceea nu prinseră nimic.
4 Şi făcându-se dimineaţă, Iisus fù la ţărm, adr ucenicii nu ştiau, că este Iisus.
5 Deci Iisus le zise: Copii, nu cumva aveţi ceva de mâncare? Nu, îi răapunseră ei.
6 Iar el le zise: aruncaţi plasa în partea dreaptă a vasului, şi veţi aflà. Deci aruncară, şi nu mai puteau să o tragă din pricina mulţimii de peşti.
7 Atuncia ucenicul acela, pe care îl iubià Iisus, zice lui Petru: Domnul este. Deci Simon Petru, când auzì că este Domnul, îşi închise haina, căci erà gol, şi se aruncă în mare.
8 Iar ceilalţi ucenici veniră cu luntrea, căci nu erau departe de uscat, ci ca la două sute de coţi, târând plasa cu peşte.
9 Deci când ieşiră la uscat, văd cărbuni aprinşi acolo şi peşte pus pe dânşii şi pâne.
10 Iisus le zise: Aduceţi din peştii, pe care i-aţi prins acum.
11 Simon Petru se suì în luntre şi trase plasa la uscat, plină de peşti mari, o sută cincizeci şi trei; şi plasa nu s’a rupt, deşi erau atât de mulţi.
12 Aideţi, prânziţi, le zise Iisus. Dar nici unul dintre ucenici nu îndrăzneà să-l întrebe: Tu cine eşti? ştiind, că este Domnul.
13 Deci Iisus vine şi ià pânea şi le dă, asemenea şi peştele.
14 Acum pentru a treia oară se arătă ucenicilor, după ce se sculă, dintre morţi.
15 Deci când prânziră, Iisus întreabă pe Simon Petru: Simone fiul lui Ioan, mă iubeşti pe mine mai mult, decât aceştia? Aşà este, Doamne, îi răspunde, tu ştii că te iubesc. Paşte mieluşeii mei, îi zise el.
16 Iarăşi îl întreabă, de-a doua oară: Simone, fiul lui Ioan, mă iubeşti? Aşà este, Doamne, îi răspunde, tu ştii, că te iubesc; paşte oile mele,îi zise el.
17 De-a treia oară îl întreabă: Simone, fiul lui Ioan, mă iubeşti? Petru se întristă, că îi zise de-a treia oară: mă iubeşti? Şi îi zise: Doamne, tu ştii tot, tu cunoşti, că te iubesc; Iisus îi zise: paşte turmele mele.
18 Adevăr, adevăr zic ţie, când erai mai tânăr, te încingeai pe tine însuţi, şi umblai unde voiai: dar când vei fi îmbătrânit, vei întinde mânile tale, şi altul te va încinge, şi te va duce unde nu voeşti.
19 Şi aceasta o zise, însemnând cu ce fel de moarte va mărì pe Dumnezeu. Şi vorbind aceasta îi zise: Urmează-mi.
20 Iar Petru întorcându-se, zăreşte venind în urmă pe ucenicul, pe care-l iubià Iisus, care se şi răzimă la cină pe pieptul lui şi zise: Doamne, cine este care te dă prins?
21 Deci pe acesta văzându-l Petru, zise lui Iisus: Doamne, dar acesta ce va fi?
22 Iisus îi zise: dacă voesc ca dânsul să rămână, până ce vin, ce-ţi este ţie? Tu urmează-mi.
23 Deci ieşì vorba aceasta între fraţi, că ucenicul acela nu moare; şi Iisus nu zise, că nu moare, ci: dacă voesc ca dânsul să rămână până ce vin, ce-ţi este ţie?
24 Acesta este ucenicul, care mărturiseşte pentru acestea, care a scris acestea, şi ştim că mărturia lui este adevărată.
25 Sunt şi alte multe, pe care le făcù Iisus, care dacă s’ar fi scris, câte una, mi-se pare, că chiar lumea nu ar fi încăput în sine, cărţile ce s’au scris. Amin.