1 Iar în cea dintâiu zi a săptămânii, Maria Magdalena vine la mormânt, dimineaţa, întunerec fiind încă, şi vede piatra ridicată de pe mormânt.
2 Deci alergară, şi vine la Simon Petru şi la celălalt ucenic pe care îl iubià Iisus, şi le zise: au luat pe Domnul din mormânt, şi nu ştim unde l-au pus.
3 Deci ieşì Petru şi celălalt ucenic şi veneau la mormânt.
4 Şi alergau amândoi împreună; şi celălalt ucenic alergă mai repede înaintea lui Petru şi venì întâiu la mormânt,
5 Şi plecându-se vede fâşiile de pânză jos, dar nu intră înlăuntru.
6 Deci vine Simon Petru urmându-i, şi intră în mormânt, şi priveşte făşiile de pânză jos.
7 Şi ştergarul, care erà pe capul lui, nu se aflà cu făşiile de pânză, ci la o parte înfăşurat într’un loc.
8 Atuncia intră şi celălalt ucenic, care venì întâiu la mormânt, şi văzù şi crezù:
9 Căci nu ştiau încă scriptura, că el trebue să se scoale dintre morţi.
10 Deci ucenicii se duseră iar la ei acasă.
11 Şi Maria stà la mormânt afară plângând. Şi pe când plângeà, se plecă să se uite în mormânt,
12 Şi zăreşte doi îngeri îmbrăcaţi în alb, şezând unul la cap şi altul la picioare, unde erà pus corpul lui Iisus.
13 Şi aceştia îi zic: Femeie, pentru ce plângi? Pentru că mi-a luat pe Domnul, le ziceà ea, şi nu ştiu unde l-au pus.
14 Zicând acestea se întoarse înapoi, şi zăreşte pe Iisus stând, şi nu ştià că este Iisus.
15 Femeie, îi zise Iisus: pentru ce plângi? Pe cine cauţi? Ea gândind, că este grădinarul, îi zise: Doamne, dacă tu l-ai dus în altă parte, spune-mi unde l-ai pus, şi eu îl voiu ridicà.
16 Maria, îi zise Iisus. Ea întorcându-se îi zise: Rabuni, adecă Învăţătorule.
17 Nu mă atinge, îi zise Iisus, căci încă nu m’am suit la Tatăl meu: du-te la fraţii mei şi le spune: mă sui la Tatăl meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru.
18 Vine Maria Magdalena, vestind ucenicilor, că a văzut pe Domnul, şi acestea îi zise.
19 Şi fiind sară în ziua aceea, în întâia zi a săptămânii, şi încuiate fiind uşile, unde erau ucenicii adunaţi de frica Iudeilor, venì Iisus şi stete în mijlocul lor şi le zise: Pace vouă.
20 Şi zicând aceasta le arătă mânile şi coasta. Deci se bucurară ucenicii, văzând pe Domnul.
21 Drept aceea Iisus iar le zise: Pace vouă: după cum m’a trimis pe mine Tatăl, şi eu vă trimit pe voi.
22 Şi aceasta zicând, suflă asupra lor şi le zise: Luaţi duh sfânt.
23 Ale căror păcate le veţi fi lăsat, lăsate sunt lor: ale căror păcate le ţineţi, ţinute sunt.
24 Şi Toma, unul dintre cei doisprezece, numit Geamăn, nu erà cu dânşii, când venì Iisus.
25 Deci ceilalţi ucenici îi ziceau: am văzut pe Domnul. Dar el le zise: dacă nu voiu fi văzut în mânile lui semnul cuielor, şi nu voiu fi pus degetul meu, în locul cuielor, şi nu voiu fi pus mâna mea în coasta lui, nu voiu crede.
26 Şi după opt zile, iarăşi erau înlăuntru ucenicii lui, şi Toma cu dânşii. Vine Iisus, uşile fiind încuiate, şi stete în mijloc şi zise: Pace vouă. Apoi zise lui Toma:
27 Adù aci degetul tău şi vezi mânile mele, şi adù mâna ta şi pune-o în coasta mea, şi nu fii necredincios, ci credincios.
28 Şi Toma răspunse, şi îi zise: Domnul meu şi Dumnezeul meu!
29 Iisus îi zise: Tomo, ai crezut, pentru că m’ai văzut; fericiţi sunt, care n’au văzut şi au crezut.
30 Dar Iisus făcù înaintea ucenicilor săi şi alte multe minuni, care nu sunt scrise în cartea aceasta;
31 Iar acestea sunt scrise, ca să credeţi, că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând, să aveţi viaţă în numele lui.