1 Şi când fù împlinită ziua, cincizeci de mii toţi erau împreună la un loc;
2 Şi fără de veste se făcù sunet din cer, ca de un vânt ce bate tare, şi umpù toată casa unde şedeau.
3 Şi li-se arătară limbi ca de foc despărţite, şi se aşeză preste fiecare dintre ei,
4 Şi toţi se umplură de duh sfânt, şi începură a vorbì în alte limbi, după cum duhul le dà a se rostì.
5 Şi erau Iudeii locuitori în Ierusalim, bărbaţi temători de Dumnezeu, din orice neam al celor, care se află sub cer;
6 Şi după ce se făcù acest sunet, se strânse mulţimea şi se turbură, pentru că fiecare îi auzià vorbind în limba sa însăşi.
7 Şi toţi erau uimiţi, şi se minunau zicând: iată, oare nu sunt Galilei toţi aceştia, care vorbesc?
8 Şi cum auzim noi fiecare limba noastră însăşi, în care am fost născuţi,
9 Parţi şi Mezi şi Elamiţi şi cei care locuesc în Mesopotamia, Iudea şi Capadocia, în Pont şi Asia,
10 În Frigia şi Panfilia, în Egipt şi în părţile Libii de lângă Cirene, şi Romanii care se aflà aici ca streini, Iudei şi proseliţi,
11 Cretani şi Arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre măririle lui Dumnezeu?
12 Şi toţi erau uimiţi şi nu se dumereau, zicând unul către altul: ce va să fie aceasta?
13 Iar alţii bătându-şi joc ziceau, că sunt plini de must.
14 Dar Petru stând cu cei unsprezece îşi ridică glasul şi le rostì: Fraţi Iudei şi toţi care locuiţi în Ierusalim, aceasta să vă fie cunoscut, şi ascultaţi cuvintele mele.
15 Căci aceştia nu sunt beţi, după cum gândiţi voi, pentru că este al treilea ceas din zi,
16 Ci aceasta este ce s’a zis prin profetul Ioil;
17 „Şi va fi în zilele din urmă, zice Dumnezeu, voiu turnà din duhul meu, preste orice trup, şi vor profetizà fiii voştri şi fiicele voastre, şi tinerii voştri vedenii vor vedeà, şi bătrânii voştri vise vor visà;
18 Şi anume preste robii mei şi preste roabele mele voiu turnà în acele zile din duhul meu, şi vor profetizà.
19 Şi voiu dà minuni, în cer sus, şi semne pe pământ jos, sânge şi foc şi nor de fum;
20 Soarele va fi înfăşurat în întunerec şi luna în sânge, mai nainte de-a fi venit ziua Domnului, ziua cea mare şi strălucită.
21 Şi oricine, care va fi chemat numele Domnului, mântuit va fi”.
22 Bărbaţi Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: pe Iisus Nazareul, bărbat adeverit dela Dumnezeu, pentru voi cu puteri şi semne, pe care le-a făcut Dumnezeu printr’însul în mijlocul vostru, după cum înşivă ştiţi.
23 Pe acesta, dat fiind vouă, după sfatul rânduit şi ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, pironindu-l voi prin mâna celor fărădelege l-aţi omorît,
24 Pe care Dumnezeu, după ce deslegă durerile morţii l-a înviat, pentru că nu erà cu putinţă, ca el să fie ţinut de dânsa.
25 Căci David zice despre dânsul: „Zăriam de mai nainte pe Domnul, totdeauna înaintea mea, pentru că este de-a dreapta mea, ca să nu fiu clătinat.
26 Deaceea veselitu-s’a inima mea şi s’a bucurat limba mea, chiar şi trupul meu îşi va pune locuinţa pe încredere,
27 Pentru că nu vei lăsà sufletul meu în Iad, nici nu vei dà pe cuviosul tău să vază stricăciune.
28 Făcutu-mi-ai cunoscut căi de viaţă, umpleà-mă-vei de veselie cu faţa ta”.
29 Bărbaţi fraţi, îmi este iertat a vorbì fără sfială către voi, despre patriarhul David, că şi s’a sfârşit şi înmormântat fù, şi mormântul lui este între noi, până în ziua aceasta.
30 Deci profet fiind şi ştiind, că cu jurământ i-a jurat Dumnezeu, că din rodul coapsei lui va pune pe tronul lui,
31 Mai nainte văzând, vorbì despre învierea lui Hristos, că nici nu fù lăsat în iad, nici trupul lui nu văzù stricăciune.
32 Pe acest Iisus l-a înviat Dumnezeu, pentru care noi toţi suntem martori.
33 Deci înălţat fiind prin dreapta lui Dumnezeu, după ce primì făgăduinţa sfântului duh dela Tatăl, turnă ceeace voi şi vedeţi şi auziţi.
34 Căci nu David se suì în ceruri, dar însuşi zice: „zis-a Domnul Domnului meu: şezì de-a dreapta mea.
35 Până ce voiu fi pus pe vrăjmaşii tăi, aşternut al picioarelor tale”.
36 Deci toată casa lui Israel să ştie neclintit, că Dumnezeu l-a făcut atât Domn, cât şi Hristos pe acest Iisus, pe care voi l-aţi răstignit.
37 Iar ei auzind, fură străpunşi prin inimă, şi ziseră către Petru şi ceilalţi apostoli: ce să facem, bărbaţi fraţi?
38 Şi Petru zise către dânşii: pocăiţi-vă, şi fiecare dintre voi să fie botezat în numele lui Iisus Hristos, spre iertare de păcatele voastre, şi veţi primi darul Sfântului Duh.
39 Căci pentru voi este făgăduinţa, şi pentru copiii voştri şi pentru toţi cei în depărtare, pe câţi îi va fi chemat la sine Domnul, Dumnezeul nostru.
40 Şi prin mai multe alte cuvinte dovedià şi-i îndemnà zicând: scăpaţi-vă de acest neam sucit.
41 Deci ei primind cuvântul lui, fură botezaţi, şi se adauseră în aceea zi, ca la trei mii de suflete.
42 Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pânii şi în rugăciuni.
43 Şi fiecărui suflet i-se făcù teamă: multe minuni şi semne se făceau prin apostoli în Ierusalim, şi temere mare erà preste toţi.
44 Şi toţi credincioşii erau la un loc, şi aveau toate de obşte.
45 Şi-şi vindeau averile şi avuţiile şi le împărţeau la toţi, după cum aveà cineav trebuinţă:
46 Şi în fiecare zi erau într’un gând, stăruitori în templu, şi frângând pâne din casă în casă, luau parte la masă cu bucurie şi firească nevinovăţie a inimei.
47 Lăudând pe Dumnezeu şi fiind plăcuţi la tot poporul. Iar Domnul adăugà la un loc în fiecare zi, pe cei mântuiţi.