1 Iar Petru şi Ioan se duceau sus în templu, la ceasul rugăciunii, al nouălea.
2 Şi erà purtat un oarecare bărbat, şchiop fiind dela naştere, pe care-l puneau în fiecare zi lângă poarta templului, numită poarta Frumoasă, spre a cerşì milostenie, dela cei care intrau în templu;
3 Acesta văzând pe Petru şi pe Ioan, având de gând să intre în templu,se rugă a-i dà milostenie.
4 Dar Petru pironind privirea la dânsul, împreună cu Ioan, zise: uită-te la noi.
5 Şi-i privì cu luare aminte, aşteptând să primească ceva dela dânşii.
6 Atuncia Petru îi zise: argint şi aur nu am; dar ce am, aceasta îţi dau: în numele lui Iisus Hristos Nazareul scoală-te şi umblă.
7 Şi apucându-l de mâna dreaptă îl sculă; şi îndată îi fură întărite picioarele şi glesnele,
8 Şi sărind în sus stătù, şi umblà, şi intră împreună cu dânşii în templu, umblând şi sărind şi lăudând pe Dumnezeu.
9 Şi tot poporul îl văzù umblând şi lăudând pe Dumnezeu;
10 Şi-l cunoşteau, că acesta şedeà pentru milostenie lângă poarta Frumoasă a templului, şi fură umpluţi de spaimă şi uimire, pentru ceea ce i-se întâmplase.
11 Şi el ţinând pe Petru şi pe Ioan, alergă al dânşii tot poporul, spre porticul numit al lui Solomon, uimiţi fiind.
12 Dar Petru văzând, zise către popor: bărbaţi israeliţi, pentru ce vă minunaţi de acesta, sau pentru ce pironiţi ochii la noi, ca cum cu a noastră putere sau temere de Dumnezue, am fi făcut ca el să umble?
13 Dumnezeul lui Abraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob, Dumnezeul părinţilor noştri, a mărit pe sluga sa Iisus, pe care voi l-aţi dat prins şi l-aţi tăgăduit în faţa lui Pilat, deşi acesta găsì cu cale a-i dà drumul;
14 Dar voi aţi tăgăduit pe sfântul şi dreptul, şi aţi cerut pe un bărbat ucigaş, a vi-se dăruì,
15 Iar pe începătorul vieţii l-aţi omorît, pe care Dumnezeu l-a înviat dintre morţi, pentru care noi suntem martori.
16 Şi pentru credinţa în numele lui pe acesta, pe care îl vedeţi şi-l ştiţi, l-a întărit numele lui, şi credinţa care este în noi, printr’însul i-a dat întregimea aceasta, înaintea voastră a tuturor.
17 şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făptuit, precum şi mai marii voştri;
18 Dar Dumnezeu a împlinit astfel, cele ce a vestit mai nainte prin gura tuturor profeţilor, că Hristosul său aveà să sufere.
19 Deci pocăiţi-vă, şi întoarceţi-vă spre a fi şterse ale voastre păcate, ca să vie dela faţa Domnului, timpuri potrivite pentru însufleţire.
20 Şi sa vă trimită pe Hristos Iisus, cel mai dinainte rânduit.
21 Pe care trebue să-l primească cerul, până la timpuri de întocmire din nou a totului, despre care timpuri a vorbit Dumnezeu din veci, prin rostul sfinţilor săi profeţi.
22 Moise a zis, că Domnul Dumnezeu va ridicà vouă profet, ca mine, dintre fraţii voştri; de dânsul ascultaţi, în toate câte va zice către voi.
23 Şi va fi: „orice suflet, care nu va fi ascultat de acel profet, nimicit va fi din acel popor”.
24 şi toţi profeţii dela Samuel, şi cei care au urmat pe rând, câţi dintre ei au vorbit, au şi vestit mai dinainte aceste zile.
25 Voi sunteţi fiii profeţilor şi ai legământului, pe care l-a întocmit Dumnezeu faţă de părinţii voştri, zicând către Abraam: „şi în urmaşii tăi binecuvântate vor fi toate neamurile pământului”.
26 Pentru voi Dumnezeu înviind pe sluga sa Iisus, l-a trimis, mai întâiu, ca să vă binecuvinteze, întorcându-vă fiecare dela răutăţile voastre.