1 Şi erau în Antiochia la biserică în fiinţă profeţi şi învăţători. Barnaba şi Simeon numit Niger şi Luciu Cireneul, şi Manaen, care fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul şi Saul.
2 Şi pe când slujiau ei Domnului şi posteau,duhul sfânt zise: deosebiţi-mi acum pe Barnaba şi pe Saul la lucrul pentru care mi i-am chemat.
3 Atuncia postind şi rugându-se, punând mânile preste dânşii, îi lăsară să plece.
4 Aceştia dar trimişi fiind afară de către duhul sfânt, veniră la Seleucia, şi de acolo plecară pe apă la Cipru,
5 Şi ajungând la Salamina vestiră cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile Iudeilor; şi aveau slujitor şi pe Ioan.
6 Şi străbătând toată insula până la Pafu găsiră pe un bărbat mag, profet mincinos Iudeu, cu numele Bar-Iisus.
7 Care erà cu proconsulul Sergiu Paul, bărbat priceput. Acesta chemând la sine pe Barnaba şi pe Saul, căută cu stăruinţă să auză cuvântul lui Dumnezeu;
8 Şi Elima magul – căci astfel se tălmăceşte numele lui – li-se împotrivì, încercând să întoarcă cu desăvârşire pe proconsul dela credinţă.
9 Dar Saul care se numeşte şi Pavel, plin fiind de duh sfânt, uitându-se neclintit la dânsul
10 Zise: O tu plinule de orice înşelăciune şi de orice răutate, fiule al diavolului, vrăjmaşule al oricărei dreptăţi, nu încetezi de-a strâmbà căile cele drepte ale Domnului?
11 Şi acum iată mâna Domnului asupra ta, şi vei fi orb, nevăzând soarele până la un timp cuvenit. Şi îndată căzù preste dânsul negură şi întunerec, şi umblând împrejur căutà cine să-l ducă de mână.
12 Atuncia proconsulul văzând ce s’a făcut, crezù, mirându-se de învăţătura Domnului.
13 Şi cei de lângă Pavel trecând dela Pafu veniră la Perghe a Pamfilii; şi Ioan despărţindu-se de dânşii se întoarse la Ierusalim.
14 Iar ei străbătând dela Perghe veniră la Antiohia Pisidei, şi intrând în sinagogă, în zi de sâmbătă se aşezară pe scaun.
15 Şi după cetirea legii şi a profeţilor, mai marii sinagogii trimiseră către dânşii zicând: bărbaţi, fraţi, dacă aveţi vreun cuvânt de mângăere pentru popor, vorbiţi.
16 Atuncia sculându-se Pavel şi făcând semn cu mâna zice: Bărbaţi Israeliţi, şi cei care vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi.
17 Dumnezeul acestui popor al lui Israel îşi alese sieşi pe părinţii noştri, şi înălţă poporul cât şezù vremelnic în pământul Egiptului, şi cu braţ înalt îl scoase de acolo,
18 Şi cam patruzeci de ani îi purtă înlesnindu-le hrană în pustie.
19 Şi nimicind şapte neamuri în pământul Chanaan, le împărţì lor spre moştenire pământul acelora.
20 Şi după acestea, le dete în timp cam de patru sute cincizeci de ani judecători până la Samuel profetul.
21 Şi de aci înainte cerură împărat, şi Dumnezeu le dete patruzeci de ani pe Saul fiul lui Chiş, bărbat din seminţia lui Beniamin;
22 Şi Dumnezeu înlăturându-l, le ridică împărat pe David, căruia şi îi zise mărturisind: „am găsit pe David, fiul lui Iesai, bărbat după inima mea, care va face toate voile mele”.
23 Din urmaşii acestuia Dumnezeu aduse lui Israel, după făgăduinţă Mântuitor pe Iisus,
24 După ce Ioan predică mai nainte de venirea lui botez de pocăinţă la tot poporul lui Israel.
25 Şi pe când Ioan sfârşi calea sa, ziceà: ce gândiţi că sunt eu? Nu sunt eu; dar iată vine după mine, căruia nu sunt vrednic a-i deslegà încălţămintea picioarelor.
26 Bărbaţi, fraţi, fiii neamului lui Abraam şi cei care sunt între voi temători de Dumnezeu, nouă ni-s’a trimis cuvântul mântuirii acesteia.
27 Căci cei care locuesc în Ierusalim şi mai marii lor, necunoscând pe acesta şi osândindu-l, au împlinit ale profeţilor rostiri, care se cetesc în fiecare sâmbătă.
28 Şi negăsind nici o vină de moarte, cerură dela Pilat, ca el să fie omorît;
29 Şi când săvârşiră toate cele scrise despre dânsul, luându-l jos depe lemn îl puseră în mormânt.
30 Dar Dumnezeu l’a înviat dintre morţi;
31 Care se arătă în mai multe zile, celor care veniră împreună cu dânsul dela Galilea la Ierusalim, care acum sunt martorii lui înaintea poporului.
32 Şi noi vă binevestim vouă, făgăduinţa făcută către părinţi, fiindcă Dumnezeu pe aceasta a împlinit-o pentru copii noştri, înviând pe Iisus,
33 După cum şi este scris în psalmul al doilea: „Fiul meu eşti tu,eu astăzi te-am născut”.
34 Dar că Dumnezeu l-a înviat dintre morţi spre a nu se mai întoarce la stricăciune, a zis astfel că „voiu dà vouă cele sfinte ale lui David, cele învredinţate prin jurământ”.
35 Deaceea şi în alt psalm zice: „nu vei dà pe cel cuvios al tău să vază stricăciune”.
36 Căci David, slujind pentru neamul său, potrivit hotărîrii lui Dumnezeu, adormì şi fù adăugat la părinţii săi şi văzù stricăciune:
37 Dar pe care Dumnezeu l-a înviat, nu văzù stricăciune.
38 Deci cunoscut să vă fie vouă, bărbaţi, fraţi, că prin acesta să vesteşte vouă iertare de păcate:
39 În acesta oricine care crede este îndreptat de toate, de care voi n’aţi putut fi îndreptaţi în legea lui Moise.
40 Deci luaţi aminte să nu vie preste voi, ce s’a zis în profeţi:
41 „Vedeţi, despreţuitorilor, şi miraţi-vă şi pieriţi, că eu am să fac un lucru în zilele voastre, lucru pe care nu-l veţi crede, dacă vi-l spune cineva”.
42 Şi ieşind ei afară din sinagoga Iudeilor îi rugau ca să li-se spună în sâmbăta următoare rosturile acestea.
43 Şi după ce se desfăcù adunarea, mulţi dintre Iudei şi dintre temătorii de Dumnezeu, proseliţi, urmară lui Pavel şi Barnaba, care vorbind către dânşii îi îndemnau să stăruiască în darul lui Dumnezeu.
44 Şi în Sâmbăta viitoare mai tot oraşul se adună ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu.
45 Dar Iudeii văzând gloatele, se umplură de pizmă, şi se împotriveau la cele zise de Pavel, împotrivindu-se şi defăimând.
46 Iar Pavel şi Barnaba îndrăznind ziseră: pentru voi erà de trebuinţă ca să vi se vorbească mai întâiu cuvântul lui Dumnezeu; dar fiindcă îl lăpădaţi şi nu vă judecaţi pe voi înşivă vrednici de viaţă vecinică, iată ne întoarcem către neamuri.
47 Căci aşà ne-a poruncit Domnul: „Pusu-te-am pe tine spre lumină a neamurilor, ca să fii tu spre mântuire până la marginea pământului”.
48 Şi auzind neamurile se bucurau şi măreau cuvântul lui Dumnezeu, şi câţi erau rânduiţi spre viaţă vecinică crezură;
49 Şi cuvântul Domnului se împrăştià prin tot ţinutul.
50 Dar Iudeii întărâtară pe femeile temătoare de Dumnezeu, pe cele alese şi pe cei de frunte ai oraşului, şi aţâţară urmărire împotriva lui Pavel şi a lui Barnaba, şi-i scoaseră afară din hotarele lor.
51 Iar dânşii, scuturând praful depe picioare împotriva lor, veniră la Iconia:
52 Şi ucenicii erau plini de bucurie şi de duh sfânt.