1 Şi fiind în Iconia Pavel şi Barnaba intrară în acelaşi timp în sinagoga Iudeilor şi vorbiră astfel, încât crezù mulţime mare de Iudei şi Eleni.
2 Dar Iudeii neînduplecându-se întărâtară şi înrăutăţiră sufletele neamurilor împotriva fraţilor.
3 Deci rămaseră mult timp vorbind fără sfială în Domnul, care dà dovadă pentru cuvântul darului său, dând să se facă prin mânile lor semne şi minuni.
4 Şi se desbină mulţimea oraşului, şi unii erau cu Iudeii, iar alţii cu apostolii.
5 Şi când se făcù o pornire a neamurilor şi Iudeilor cu mai marii lor, ca să-i înfrunteze ruşinos şi să-i omore cu pietri,
6 Ei dându-şi bine seamă fugiră în oraşele Licaoniei, Listra şi Derbe şi în împrejurime:
7 Şi binevesteau acolo.
8 Şi în Listra stà jos un bărbat neputincios la picioare, care nu umblase niciodată, şchiop fiind din pântecele mumei lui.
9 Acesta ascultà pe Pavel vorbind, care uitându-se neclintit la dânsul, şi văzând că are credinţă spre a fi vindecat,
10 Zise cu glas mare: scoală-te drept pe picioarele tale. Şi făcù o săritură şi umblà.
11 Iar gloatele văzând ce făcù Pavel, ridicară glasul lor în limba Licaonă zicând: Zeii, asemănându-se oamenilor, veniră jos la noi.
12 Şi numeau pe Barnaba Joe, iar pe Pavel Mercur, fiindcă el erà călăuza cuvântului.
13 Iar preotul lui Joe, care este afară înaintea oraşului lor, aducând tauri şi cununi la porţile oraşului, voià să înjunghe jertfă, împreună cu gloatele.
14 Şi auzind apostolii Barnaba şi Pavel, sfâşiindu-şi vestmintele lor, se repeziră în gloată strigând
15 Şi zicând: Bărbaţi, pentru ce faceţi acestea? Şi noi suntem oameni, având ca voi aceiaşi fire şi simţire, care vă binevestim ca să vă întoarceţi dela aceste nimicuri spre viul Dumnezeu, care făcù cerul şi pământul şi marea şi toate ce sunt într’însele.
16 Care în veacurile trecute îngăduì toate neamurile, ca să meargă pe căile lor:
17 Totuşi nu se lăsă pe sine însuşi fără dovadă lucrând binele, dându-ne din cer ploi şi timpuri roditoare, umplând de hrană şi veselie inimile noastre.
18 Şi zicând acestea ei abia opriră gloatele, ca să nu le înjunghe jertfă.
19 Atuncia sosiră dela Antiohia şi Iconia Iudei, şi după ce înduplecară gloatele şi aruncară cu pietri în Pavel, îl târau afară din oraş, gândind că este mort;
20 Şi după ce-l încunjurară ucenicii, sculându-se, intră în oraş. Şi a doua zi ieşì împreună cu Barnaba la Derbe.
21 Şi binevestind în acel oraş şi făcând destui ucenici, se întoarseră la Listra şi Iconia şi Antiohia.
22 Întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruiască în credinţă, şi că prin multe suferinţe trebue să trecem noi, ca să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu.
23 Şi alegându-le prin ridicare de mâni presbiteri la fiecare biserică, rugându-se cu postiri îi lăsă Domnului, în care crezuseră.
24 Şi străbătând Pisidia veniră la Pamfilia,
25 Şi vorbind la Perge cuvântu, veniră în jos la Atalia.
26 Şi deacolo plecară pe apă la Antiohia, de unde fusese daţi darului lui Dumnezeu pentru lucrul pe care-l săvârşiră.
27 Ajungând dar şi adunând biserica, spuseră câte a făcut Dumnezeu cu dânşii, şi că a deschis neamurilor uşă de credinţă.
28 Şi rămaseră acolo nu puţin timp cu ucenicii.