1 Şi venind unii dela Ierusalim învăţau pe fraţi, că dacă nu veţi fi tăiaţi împrejur, după datina rînduită de Moise, nu puteţi fi mântuiţi.
2 Şi făcându-se împotrivire şi cercetare nu puţină din partea lui Pavel şi Barnaba faţă de aceia, fraţii hotărîră ca Pavel şi Barnaba şi alţii oarecare dintre dânşii să se ducă pentru această neînţelegere la apostolii şi bătrânii, care erau la Ierusalim.
3 Deci ei trimişi fiind din partea bisericii, treceau prin Fenicia şi Samaria, istorisind întoarcerea neamurilor, şi făceau bucurie mare la toţi fraţii.
4 Şi ajungând la Ierusalim fură primiţi de biserică şi apostoli şi bătrâni, şi spuseră câte a făcut Dumnezeu cu dânşii;
5 Dar se ridicară unii din secta fariseilor, care au crezut, zicând, că trebue să-i taie împrejur şi să le poruncească să păzească legea lui Moise.
6 Atuncia se adunară apostolii şi bătrânii, să cerceteze acest lucru.
7 Şi după ce se făcù multă vorbire, Petru sculându-se zise către dânşii: Bărbaţi, fraţi, voi ştiţi că de mult timp Dumnezeu îţi alese între noi, ca prin rostul meu să auză neamurile cuvântul evangeliei, şi să crează.
8 Şi cunoscătorul de inimi Dumnezeu le dovedì, dându-le duhul sfânt ca şi nouă,
9 Şi nu făcù nici o deosebire între noi şi între dânşii, curăţind prin credinţă inimile lor.
10 Acum dar pentru ce ispitiţi pe Dumnezeu prin aceea, că puneţi pe cerbicia ucenicilor un jug, pe care nici părinţii noştri, nici noi n’am fost în stare să-l purtăm?
11 Ci credem, că suntem mântuiţi prin darul Domnului Iisus Hristos, după cum şi aceia.
12 Atuncia tăcù toată mulţimea şi ascultau pe Barnaba şi pe Pavel, lămurind câte semne şi minuni făcù Dumnezeu printr’înşii între neamuri.
13 Iar după ce tăcură ei, luă cuvântul Iacob zicând:
14 Bărbaţi, fraţi, ascultaţi-mă: Simeon desluşì cum mai întâiu Dumnezeu îşi căută ca să ià din neamuri un popor pentru numele său.
15 Şi cu aceasta conglăsuesc cuvintele profeţilor, după cum este scris:
16 „După acestea iar mă voiu întoarce şi voiu clădì din nou cortul cel căzut al lui David, şi cele răsturnate ale lui iar le voiu clădì, şi-l voiu îndreptà,
17 Pentru ca cei rămaşi ai oamenilor să caute pe Domnul, şi anume toate neamurile, preste care a fost chemat numele meu asupră-le, zice Domnul, care face acestea,
18 Cunoscute dela începutul lumii”.
19 Deaceea eu găsesc cu cale a nu supărà pe cei care dintre neamuri se întorc la Dumnezeu,
20 Ci să li-se trimită scrisoare, ca să se ferească de pângăriturile idolilor, şi de desfrânare şi de ce este sugrumat şi de sânge.
21 Căci Moise are din timpuri de demult în fiecare oraş, pe cei care-l predică, cetit fiind în sinagogi în orice sâmbătă.
22 Atuncia apostolii şi bătrânii împreună cu toată biserica găsiră cu cale, ca alegându-şi bărbaţi dintre dânşii să trimită la Antiohia cu Pavel şi Barnaba pe Iuda, care se numeşte Barsaba şi pe Sila, bărbaţi căpetenii între fraţi,
23 Scriindu-le prin mâna lor: Apostoli şi bătrâni, fraţi multă sănătate celor dintre neamuri fraţi, care sunt la Antiohia şi în Siria şi în Cilicia.
24 Deoarece am auzit că unii dintre noi venind v’au turburat cu cuvinte strămutând sufletele voastre, zicând că trebue să fiţi tăiaţi împrejur şi să păziţi legea, cărora noi nu le-am poruncit,
25 Noi am găsit cu cale într’un gând fiind, ca alegându-ne bărbaţi să trimitem la voi împreună cu iubiţii noştri Barnaba şi Pavel,
26 Oameni, care şi-au pus sufletele lor pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos.
27 Deci am trimis pe Iuda şi Sila, care şi ei înşişi să încunoştiinţeze prin cuvânt aceleaşi.
28 Căci a găsit cu cale duhul sfânt şi noi ca să nu se mai pună preste voi nici o greutate, decât acestea ce sunt de neapărată trebuinţă,
29 Să vă feriţi de cele înjungheate idolilor, şi de sânge, şi de cele sugrumate, şi de desfrânare, de care păzindu-vă pe voi înşivă cu îngrijire, bine faceţi. Fiţi sănătoşi.
30 Deci trimişi fiind ei, veniră în jos la Antiohia şi strângând mulţimea deteră scrisoarea.
31 Şi cetind se bucurară de mângăerea dată.
32 Şi Iuda şi Sila, profeţi fiind şi ei, îndemnară prin multe cuvinte pe fraţi şi-i întăriră.
33 Şi rămânând câtva timp, fură trimişi cu pace de către fraţi la cei care i-au trimis.
34 Iar Sila găsì cu cale să rămâe acolo.
35 Dar Pavel şi Barnaba rămaseră în Antiohia, învăţând şi binevestind împreună şi cu alţii mulţi cuvântul lui Dumnezeu.
36 Şi după câteva zile Pavel zise către Barnaba: întorcându-ne acum să cercetăm pe fraţi în fiecare oraş, în care am vestit cuvântul Domnului, cum se află ei.
37 Şi Barnaba se hotărî să ià împreună cu dânşii şi pe Ioan, care se numeşte Marcu.
38 Dar Pavel găseà că este drept să nu ià împreună cu dânşii pe acesta, care se despărţì de ei dela Pamfilia şi nu venì împreună cu dânşii la lucru.
39 Şi se ivì inimoşie, încât se despărţiră unul de altul, şi Barnaba luând cu sine pe Marcu, plecă pe apă la Cipru.
40 Iar Pavel alegându-şi pe Sila se duse, lăsat fiind de către fraţi în darul Domnului.
41 Şi străbăteà prin Siria şi Cilicia întărind bisericile.