1 Şi ajunse la Derbe şi Listra. Şi iată acolo erà un ucenic cu numele Timoteu, fiu al unei femei Iudee, credincioasă şi al unui tată Elen.
2 El erà dovedit cu bună purtare de către fraţii din Listra şi Iconia,
3 Pe acesta voì Pavel, ca să meargă împreună cu dânsul, şi luându-l îl tăiè împrejur din pricina Iudeilor, care erau în acele locuri; căci toţi ştiau că tatăl lui erà Elin.
4 Şi când treceau prin oraşe, le dedeau să păzească poruncile găsite cu cale de către Apostolii şi bătrânii cei din Ierusalim.
5 Deci bisericile erau întărite în credinţă şi prisoseau la număr în fiecare zi.
6 Şi trecură prin Frigia şi Galatia, după ce fură opriţi de duhul sfânt ca să vorbească cuvântul în Asia;
7 Dar venind spre Misia, încercau să meargă în Bitinia şi duhul lui Iisus nu-i îngăduì.
8 Deci trecând pe lângă Misia veniră în jos la Troa.
9 Şi în timpul nopţii se arătă lui Pavel o vedenie: un bărbat Macedonean stà şi-l rugà zicând: treci în Macedonia şi ajută-ne.
10 Şi când văzù vedenia, îndată căutarăm să ieşim în Macedonia, judecând că Dumnezeu ne-a chemat să le binevestim.
11 Deci plecând din Troa am mers drept la Samatrocia, şi a doua zi la Neapoli,
12 Şi deacolo la Filipi, care este întâiul oraş de colonie al părţii Macedoniei; şi în acest oraş am rămas câteva zile.
13 Şi în ziua sâmbetei am ieşit afară din poarta oraşului la un râu, unde erà obiceiu să fie loc de rugăciune, şi stând jos vorbeam femeilor, care erau adunate.
14 Şi o femeie cu numele Lidia, temătoare de Dumnezeu, vânzătoare de purpură din oraşul Tiatira, ascultà, a cărei inimă o deschise Domnul, ca să ià aminte la cele vorbite de Pavel.
15 Şi după ce fù botezată ea şi casa ei, ne rugă zicând: deoarece aţi judecat că sunt credincioasă Domnului, intrând în casa mea rămâneţi aci, şi stăruind ne înduplecă.
16 Şi pe când ne duceam noi la locul de rugăciune, ne ieşì înainte o slujnică, care aveà duh ce vorbeà din pântece, şi care gâcind aduceà mult câştig stăpânilor ei.
17 Aceasta urmând lui Pavel şi nouă, strigà zicând: aceşti oameni sunt slujitori ai lui Dumnezeu cel Preaînalt, care vă vestesc vouă cale de mântuire.
18 Şi aceasta o făceà în mai multe zile. Dar Pavel supărându-se şi întorcându-se zise duhului: în numele lui Iisus Hristos, ţie îţi poruncesc să ieşì afară dintr’însa; şi ieşì afară în acel ceas.
19 Iar stăpânii ei văzând că s’a dus nădejdea câştigului lor, punând mânile pe Pavel şi Sila îi târîră în târg înaintea mai marilor,
20 Şi aducându-i căpeteniilor ziseră: aceşti oameni, care sunt Iudei turbură oraşul nostru,
21 Şi aduc la cunoştinţă datine ce nu ne este iertat a le primì, nici a le ţine. Romani fiind noi.
22 Şi s’a ridicat împreună gloata împotriva lor, şi căpeteniile sfăşiindu-le vestmintele lor poruncì să-i bată cu vergi,
23 Şi după ce le deteră multe lovituri, îi aruncară în închisoare poruncind păzitorului închisorii să-i păzească bine;
24 Acesta primind o astfel de poruncă îi aruncă în fundul închisorii şi le înţepenì picioarele în lemn.
25 Iar după miezul nopţii Pavel şi Sila rugându-se lăudau pe Dumnezeu şi cei legaţi îi ascultau cu luare aminte.
26 Şi deodată se făcù cutremur mare, încât se sguduiră temeliile închisorii; şi îndată fură deschise toate uşile, şi legăturile tuturor fură desfăcute.
27 Iar păzitorul închisorii deşteptându-se şi văzând deschise uşile închisorii, trăgând spada erà să-şi răpue viaţa, gândind că cei legaţi au fugit afară.
28 Dar Pavel strigă cu glas mare zicând: nu-ţi face ţie nici un rău, căci toţi suntem aici.
29 Şi cerând lumânări se repezì înlăuntru, şi tremurând căzù înaintea lui Pavel şi Sila,
30 Şi ducându-i afară zise: Domnilor, ce trebue să fac eu, ca să fiu mântuit?
31 Iar ei ziseră: crede în Domnul Iisus Hristos, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.
32 Şi învăţară cuvântul Domnului împreună, şi pe toţi care erau în casa lui.
33 Şi luându-i la sine în acel ceas al nopţii, spălă rănile lor, şi îndată fù botezat el şi toţi ai săi,
34 Şi ducându-i la casa sa puse masă şi se veselì, fiindcă crezuse cu toată familia, lui Dumnezeu.
35 Iar făcându-se ziuă, căpeteniile trimiseră pe slujitorii lor zicând: dă drumul la acei oameni.
36 Şi păzitorul închisorii spuse către Pavel cuvintele acestea că au trimis căpeteniile, ca să vi-se deà drumul: acum dar ieşind afară mergeţi în pace.
37 Dar Pavel zise către dânşii: după ce ei ne-au bătut în faţa lumii, fără a fi osândiţi, ceteţeni Romani fiind noi, ne-au aruncat în închisoare şi acum pe ascuns ne dă afară? Nu aşà, ci venind ei însuşi, să ne scoată afară.
38 Şi slujitorii aduseră căpeteniilor la cunoştinţă aceste cuvinte: iar ei auzind că sunt Romani se temură.
39 Şi venind îi îmbunară, şi ducându-i în afară îi rugau să plece din oraş.
40 Iar ei ieşind din închisoare, intrară în casa Lidiei, şi văzând pe fraţi îi mângăiară, şi apoi plecară.