1 Şi trecând prin Amfipoli şi Apolonia veniră la Tesalonic, unde erà o sinagogă a Iudeilor;
2 Şi după obiceiul său Pavel intră la dânşii, şi în trei sâmbete vorbì cu dânşii din scripturi,
3 Descoperind şi lămurind că Hristos trebuià să pătimească şi să învieze dintre morţi, şi că acesta este Hristosul, Iisus pe care-l vestesc vouă.
4 Şi unii dintre ei se înduplecară şi fură daţi prin sorţi lui Pavel şi Sila, mulţime mare de Eleni temători de Dumnezeu, şi nu puţine dintre femeile de frunte.
5 Şi Iudeii pizmuind şi luând cu sine pe unii bărbaţi răi din cei de rând şi făcând gloată turburau oraşul, şi năvălind la casa lui Iason, căutau să-i scoată afară la popor:
6 Dar negăsindu-i târau pe Iason şi pe unii fraţi la mai marii oraşului, strigând că aceştia care au întărâtat la răscoală pe toată lumea, veniră şi aici.
7 Pe aceştia Iason i-a primit voios la sine; şi aceştia toţi lucrează împotriva poruncilor Cesarului, zicând că un altul este împărat, Iisus.
8 Şi turburară gloata şi pe mai marii oraşului, care auziau acestea.
9 Şi după ce luară îndestulare dela Iason şi dela ceilalţi le deteră drumul.
10 Iar fraţii îndată trimiseră noaptea pe Pavel şi pe Sila la Berea, care sosind se duseră în sinagoga Iudeilor.
11 Aceştia erau mai marinimoşi decât cei din Tesalonic, dânşii primiră cuvântul cu toată vioioşia, cercetând cu deamănuntul în fiecare zi scripturile, dacă acestea ar fi aşà.
12 Deci mulţi dintre dânşii crezură, atât din femeile Eline cele cuviincioase, cât şi dintre bărbaţi nu puţini.
13 Dar când înţeleseră Iudeii din Tesalonic, că şi în Berea s’a vestit de către Pavel cuvântul lui Dumnezeu, veniră mişcând şi aci gloatele şi turburându-le.
14 Atuncia fraţii îndată trimiseră pe Pavel, ca să se ducă până spre mare: şi Sila şi Timoteu rămaseră acolo.
15 Iar cei care însoţeau pe Pavel îl duseră până la Atena; şi luând poruncă către Sila şi Timoteu, ca să vie cât mai curând la dânsul, plecară.
16 Şi pe când Pavel îi aşteptà în Atena, duhul lui fù înăsprit în sine văzând că oraşul este plin de idoli.
17 Deci vorbì în sinagogă cu Iudeii şi cu temătorii de Dumnezeu, şi în târg în fiecare zi, cu cei care-l întâlneau.
18 Şi unii dintre filosofii Epicurei şi Stoici intrau în vorbă cu dânsul, şi alţii ziceau: ce ar vreà să spue acest vorbăreţ? Iar alţii ziceau: se pare că este vestitor de zeităţi streine; pentru că le binevesteà pe Iisus şi învierea.
19 Şi luându-l cu dânşii îl duseră la Areopag zicând: putem ştì ce este această învăţătură nouă, ce se vesteşte de către tine?
20 Căci aducì la auzul nostru ceva strein: deci suntem hotărîţi, să ştim ce va să fie aceasta.
21 – Atenienii toţi, şi streinii care se află de obiceiu acolo nu aveau timp potrivit pentru nimic alt, decât să vorbească ceva, sau să auză ceva mai nou –
22 Atuncia Pavel stând în mijlocul Areopagului zise: Bărbaţi Atenieni, întru toate vă văz pe voi mai temători de Dumnezeu.
23 Căci trecând şi privind de aproape lucrurile de mare cinste ale voastre, am găsit şi un altar pe care este scris: NECUNOSCUTULUI DUMNEZEU. Deci ceea ce voi cinstiţi foarte mult, fără să cunoaşteţi, aceasta vă vestesc eu vouă.
24 Dumnezeu care făcù lumea şi toate ce sunt într’însa, acesta fiind Domnul cerului şi al pământului nu locueşte în temple făcute de mâni,
25 Nici nu este slujit de mâni omeneşti, ca având trebuinţă de ceva, el însuşi dând tuturor viaţă şi suflare şi toate:
26 A făcut dintr’un sânge orice neam de oameni să locuească preste toată faţa pământului, întocmind timpuri hotărîte şi marginile locuirii lor,
27 Să caute pe Dumnezeu, doar cel puţin l-ar pipăì şi l-ar aflà, deşi nu este departe de fiecare dintre noi;
28 Căci într’însul vieţuim şi ne mişcăm şi suntem, după cum şi unii dintre-ai voştri poeţi au zis: că şi noi suntem din neamul lui.
29 Deci din neamul lui Dumnezeu fiind, nu trebue să gândim că Dumnezeirea este asemenea cu aur sau argint sau piatră, cioplitură a meşteşugului şi a gândirii omului!
30 Drept aceea Dumnezeu, trecând cu vederea timpurile neştiinţii, dă de ştire acum oamenilor, ca toţi de pretutindenea să se pocăească.
31 Pentru că a pus o zi în care va să judece lumea în dreptate printr’un bărbat, pe care l-a rânduit, după ce dete tuturor credinţă prin aceea că l-a înviat dintre morţi.
32 Şi auzind de înviere de morţi unii îşi băteau joc, iar alţii ziseră: te vom ascultà despre aceasta şi altădată.
33 Aşà fiind, Pavel ieşì din mijlocul lor.
34 Şi unii bărbaţi alăturându-se pe lângă dàânsul crezură, între care şi Dionisiu Areopagitul, şi o femeie cu numele Damari, şi alţii împreună cu dânşii.