1 După acestea plecând din Atena venì la Corint.
2 Şi află pe un Iudeu cu numele Acuila, de neam din Pont, venit de curând din Italia, şi pe Priscila femeia lui, pentru că Claudiu dase poruncă, ca toţi Iudeii să plece din Roma; la dânşii venì Pavel.
3 Şi fiindcă el erà de aceeaşi meserie, rămase la ei şi lucrau, căci erau de meserie făcători de corturi.
4 Şi vorbeà în sinagogă în fiecare sâmbătă, şi înduplecă Iudei şi Eleni.
5 Şi când veniră din Macedonia Sila şi Timoteu, Pavel erà cu totul prins de învăţătură, aducând dovezi Iudeilor, că Iisus este Hristosul.
6 Dar ei împotrivindu-se şi defăimând, Pavel scuturându-şi hainele zise către dânşii: sângele vostru vie preste capul vostru: eu sunt curat; de aici înainte mă voiu duce la neamuri.
7 Şi ieşind de acolo venì în casa unuia cu numele Titu Iustu, temător de Dumnezeu, a cărui casă erà vecină cu sinagoga.
8 Şi Crispu mai marele sinagogii crezù împreună cu toată casa lui în Domnul; şi mulţi dintre Corinteni auzind, crezură şi fură botezaţi.
9 Şi Domnul zise într’o vedenie de noapte lui Pavel: nu te teme, ci vorbeşte şi nu tăceà.
10 Pentru că eu sunt cu tine şi nimenea nu va pune mâna pe tine ca să-ţi facă rău, fiincă mult popor am eu în acest oraş.
11 Şi şezù un an şi şase luni, învăţând între dânşii cuvântul lui Dumnezeu.
12 Dar pe când Galione erà proconzul al Achaei, Iudeii păşiră într’un gând împotriva lui Pavel şi-l duseră la judecătorie,
13 Zicând că acesta înduplecă prin cuvinte amăgitoare pe oameni, ca să se închine afară din lege lui Dumnezeu.
14 Şi pe când Pavel erà să deschidă gura, Galione zise către Iudei: dacă ar fi vreo nedreptăţire sau faptă vicleană, Iudeilor, cu drept cuvânt v’aş îngăduì.
15 Dar fiindcă sunt neânţelgeri despre învăţătură şi nume şi despre legea voastră, veţi vedeà voi înşivă, eu nu voesc să fiu judecător al acestora.
16 Şi-i gonì dela judecătorie,
17 Şi toţi Elenii punând mâna pe Sostene, mai marele sinagogii, îl băteau înaintea judecătorii. Şi lui Galione nu-i păsà nimic de acestea.
18 Iar Pavel mai rămânând încă destule zile, lăsând fraţilor rămas bun se duse pe apă în Siria, şi împreună cu dânsul Priscila şi Acuila, care-şi tunde capul în Chenchre, căci avea o juruinţă.
19 Şi ajunseră la Efes, şi lăsă pe aceia acolo, iar el intrând în sinagogă vorbì cu Iudeii.
20 Şi rugându-l ei ca să rămâe mai mult timp la dânşii, el nu se învoì,
21 Ci le lăsă rămas bun zicând: trebue negreşit ca eu să fac la Ierusalim sărbătoarea ce vine, şi iar mă voiu întoarce la voi vrând Dumnezeu, şi plecă dela Efes.
22 Şi după ce se dete jos la Cesaria, mergând la Ierusalim şi făcând urări bisericei, se duse în jos la Antiohia.
23 Şi stând câtva timp plecă, trecând prin Galatia şi Frigia, întărind pe toţi ucenicii.
24 Iar un Iudeu cu numele Apoline, de neam din Alexandria, bărbat învăţat, tare fiind în scripturi, venì la Efes.
25 Acesta fusese învăţat în calea Domnului: şi fierbând în duhul său, vorbeà şi învăţà cu deamănuntul cele despre Iisus, deşi cunoşteà numai botezul lui Ioan:
26 Acesta începù a vorbì fără sfială în sinagogă. Şi auzindu-l Priscila şi Acuila îl luară la dânşii şi mai cu deamănuntul îl învăţară calea lui Dumnezeu.
27 Şi hotărându-se să treacă în Achaia, fraţii scriseră către ucenici, îndemnând ca să-l primească. Acesta venind ajută prin darul lui Dumnezeu mult celor care crezuseră.
28 Căci puternic, prin netăgăduite cuvinte, dovedì Iudeilor înaintea lumii, arătând prin scripturi, că Iisus este Hristosul.