1 Şi pe când Apoline erà în Corint. Pavel trecând prin părţile de sus, venì la Efes şi găsì pe unii ucenici.
2 Şi zise către dânşii: primita-ţi duh sfânt după ce aţi crezut? Iar ei ziseră către dânsul: dar nici n’am auzit dacă este duh sfânt.
3 Şi le zise: în ce aţi fost dar botezaţi? Şi ei ziseră: în botezul lui Ioan.
4 Atuncia Pavel zise: Ioan a botezat botez de pocăinţă, zicând poporului ca să crează în cel care vine după dânsul, adecă în Iisus.
5 Şi auzind fură botezaţi în numele Domnului Iisus.
6 Şi după ce-şi puse Pavel mânile asupra lor venì duhul sfânt preste dânşii, şi vorbeau în limbă şi profetizau.
7 Şi toţi bărbaţii erau ca la doisprezece.
8 Şi intrând în sinagogă cuvântà fără sfială în timp de trei luni, vorbind cu ei şi înduplecându-i la cele despre împărăţia lui Dumnezeu.
9 Şi deoarece unii erau învârtoşaţi şi nu se înduplecau vorbind de rău calea Domnului înaintea mulţimii. Pavel despărţindu-se de ei deosebì pe ucenicii săi, vorbind în fiecare zi în şcoala lui Tiranu.
10 Şi aceasta se făcù în timp de doi ani, încât auziră cuvântul Domnului toţi care locuesc în Asia, atât Iudei cât şi Eleni.
11 Şi Dumnezeu făcea prin mânile lui Pavel minuni nu de cele neînsemnate.
12 Încât şi ştergare sau mărame dela corpul lui erau aduse preste cei bolnavi, şi boalele se depărtau dela dânşii şi duhurile rele eşeau afară.
13 Şi oarecare dintre Iudei exorcişti, care umblă din loc în loc, încercară să numească preste cei care au duhuri rele numele Domnului Iisus zicând: vă jur pe Iisus pe care-l predică Pavel.
14 Şi erau oarecare fii, şapte ai unui Seheva mai mare preot Iudeu, care făceau aceasta.
15 Dar duhul rău răspunzând le zise: pe Iisus îl cunosc şi pe Pavel îl ştiu: dar voi cine sunteţi?
16 Şi omul, în care erà duhul rău, sărind asupra lor şi biruind pe amândoi avù aşà de mare putere împotriva lor, încât fugiră din acea casă goli şi răniţi.
17 Şi aceasta fù cunoscut tuturor Iudeilor şi Elenilor, care locuesc în Efes, şi căzù temere preste dânşii toţi, şi se mărià numele Domnului Iisus:
18 Şi mulţi dintre cei care crezuseră veneau, mărturisindu-se şi spunând faptele lor.
19 Şi mulţi dintre cei care făcură lucruri de nici un folos, aducând cărţile le ardeau înaintea tuturor: şi socotiră preţurile lor împreună, şi găsiră în argint cincizeci de mii de drahme.
20 Aşà de puternic sporià şi se întăreà cuvântul Domnului.
21 Şi când fură împlinite acestea, Pavel îşi puse în duh ca trecând prin Macedonia şi Achaia să se ducă la Ierusalim, zicând că după ce voiu fi fost acolo, trebue ca să văz şi Roma.
22 Şi trimiţând în Macedonia pe doi dintre cei care îi slujiau lui, pe Timoteu şi Erastu, el se ţinù câtva timp spre Asia.
23 Şi în timpul acela se făcù nu puţină turburare despre calea Domnului.
24 Căci un argintar, cu numele Demetriu, făcând temple mici de argint ale Dianei dedeà meşteilor nu puţin de lucru;
25 Adunând pe aceştia şi pe lucrători pentru unele ca acestea zise: bărbaţi, ştiţi din acest lucru ne este traiul,
26 Şi vedeţi şi auziţi că nu numai la Efes, ci mai în toată Asia, Pavel acesta înduplecând abătù gloată destulă, zicând că nu sunt dumnezei aceia, care sunt făcuţi de mâni.
27 Dar nu numai această parte ne este în primejdie ca să cază în dispreţ, ci şi templul marei Zeiţe Diana să fie socotit întru nimic, şi are să fie chiar nimicită măreţia ei, pe care toată Asia şi toată lumea o cinsteşte.
28 Iar ei auzind şi umplându-se de mânie strigau zicând: Mare este Diana Efesenilor.
29 Şi se umplù oraşul de amestecătură, şi într’un gând porniră la teatru, răpind cu dânşii pe Caiu şi Aristarch Macedoneni, împreună călători ai lui Pavel.
30 Şi Pavel hotărându-se să intre în popor, nu-l lăsară ucenicii;
31 Şi unii dintre căpeteniile Asiei, prietini fiindu-i, trimiţând la dânsul, îl rugau să nu se ducă la teatru.
32 Deci unii strigau altceva: căci adunarea erà amestecată, şi cei mai mulţi nu ştiau pentru ce se adunaseră.
33 Atuncia făcură pe Alexandru să iasă din gloată, împingându-l Iudeii înainte. Şi Alexandru făcând semn cu mâna voià să se apere înaintea poporului.
34 Dar ei cunoscând că este Iudeu, se făcù un glas din partea tuturor strigând cam două ceasuri: Mare este Diana Efesenilor.
35 Atuncia cancelarul potolind gloata zise: bărbaţi Efeseni, cine este oare dintre oameni, care nu cunoaşte că oraşul Efesenilor este slujitor al marei Diane şi al chipului ei căzut dela Joe?
36 Deci fără cuvânt de împotrivire fiind acestea, se cuvine ca voi să fiţi liniştiţi şi să nu faceţi nimic cu pornire nechibzuită.
37 Căci aţi adus pe bărbaţii aceştia nefiind nici furi de cele sfinte, nici defăimători ai Zeiţei noastre.
38 Deci dar dacă Demetriu şi cei împreună cu dânul meşteri au cuvânt împotriva cuiva, adunări pentru judecare se ţin şi proconzuli sunt; să se cheme în judecată unii pe alţii.
39 Iar dacă cereţi ceva despre altele se va lămurì în adunarea legiuită.
40 Căci suntem în primejdie de.a fi chemaţi la judecată pentru răscoala de astăzi, nefiind nici o pricină pentru care vom puteà dà cuvânt în privinţa acestei îngrămădiri.
41 Şi zicând acestea dete drumul adunării.