1 Şi după ce încetă turburarea, Pavel trimiţând să vie ucenicii săi, şi zicându-le rămas bun plecă să se ducă în Macedonia.
2 Şi trecând prin părţile acelea, şi prin multe cuvinte îndemnându-i venì în Elada.
3 Şi rămânând acolo trei luni, şi pândit fiind el de către Iudei, când erà să se ducă în Siria, găsì cu cale să se întoarcă prin Macedonia.
4 Şi-l însoţì până în Asia Sopatru din Berea, fiul lui Piru, iar dintre Tesaloniceni Aristarch şi Secund şi Gaiu din Derbe şi Timoteu, iar dintre cei din Asia Tichic şi Trofim;
5 Aceştia ducându-se înainte ne aşteptară în Troa.
6 Şi după zilele azimelor noi am plecat pe apă dela Filipi, şi până în cinci zile am venit la dânşii în Troa, unde am rămas şapte zile.
7 Şi în întâia zi a săptămânei adunându-ne noi ca să frângem pâne Pavel, având de gând să plece a doua zi, vorbì cu dânşii şi întinse cuvântarea până la miezul nopţii.
8 Şi erau destule lumini aprinse în camera de sus, unde ne aflam adunaţi.
9 Şi un tânăr cu numele Eutichu şezând pe fereastră, cufundat în somn adânc, pe când Pavel vorbeà cu dânşii mereu înainte, târât fiind de somn, căzù jos din al treilea rând şi fù ridicat mort.
10 Iar Pavel dându-se jos se plecă preste dânsul şi luându-l în braţe zise: nu vă speriaţi, căci sufletul lui este într’însul.
11 Şi venind sus şi frângând pânea şi gustând, şi vorbind de îndestul până la zori, plecă apoi.
12 Iar ei aduseră pe băiat viu, şi se mângăiară preste măsură.
13 Şi noi plecând înainte pe vas ne-am dus la Asu, având a luà de acolo pe Pavel iarăşi cu noi, căci astfel rânduise, deoarece el aveà să meargă pe jos.
14 Iar când ne întâlnì la Asu, luându-l iar cu noi am venit la Mitilene.
15 Şi de acolo plecând pe apă am ajuns a doua zi în dreptul Chiului, şi în ziua următoare ne apropiarăm de Samu şi rămânând în Troghilu am venit a doua zi la Milet.
16 Căci Pavel găsì cu cale să treacă pe apă pe lângă Efes, pentru ca să nu i-se întâmple să întârzie în Asia: căci se grăbeà să fie, dacă i-ar fi cu putinţă, la Ierusalim în ziua cincizecimii.
17 Şi dela Milet trimiţând la Efes chemă pe bătrânii bisericei să vie la dânsul.
18 Şi când veniră la dânsul le zise: Voi ştiţi cum am fost cu voi tot timpul, din întâia zi de când am călcat în Asia.
19 Slujind Domnului cu toată smerenia şi cu lacrămi şi încercări, ce mi-s’au îmtâmplat în pândirile Iudeilor:
20 Cum n’am micşorat nimic din cele de folos ca să nu vă vestesc vouă, şi să vă învăţ în faţa tuturor şi prin case,
21 Dovedind atât Iudeilor, cât şi Elenilor pocăinţa spre Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos.
22 Şi acum iată eu silit fiind în duhul meu, mă duc la Ierusalim,neştiind cele ce au să mi-se întâmple acolo.
23 Decât numai că duhul sfânt îmi dovedeşte în fiecare oraş zicând, că lanţuri şi strâmtorări mă aşteaptă.
24 Dar mie însumi nu-mi socotesc sufletul vrednic de nici un cuvânt ca să-mi săvârşesc calea şi însărcinarea pe care am luat-o dela Domnul Iisus, spre a mărturisì evangelia darului lui Dumnezeu,
25 Şi acum iată eu ştiu că nu veţi mai vedeà faţa mea voi toţi, printre care am trecut predicând împărăţia lui Dumnezeu.
26 Deaceea vă mărturisesc în ziua de astăzi, că eu curat sunt de sângele tuturor.
27 Căci nu m’am ferit să vă vestesc vouă toată hotărîrea lui Dumnezeu.
28 Deaceea luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma în care duhul sfânt v’a pus episcopi, ca să păstoriţi biserica Domnului, pe care şi-a dobândit-o prin însuşi sângele său.
29 Eu ştiu că după plecarea mea vor intrà între voi lupi grozavi, necruţând turma.
30 Şi dintre voi înşivă se vor ridicà bărbaţi vorbind lucruri sucite, ca să tragă după dânşii pe ucenici.
31 Drept aceea vegheaţi aducându-vă aminte, că trei ani noapte şi zi n’am încetat sfătuind cu lacrămi pe fiecare dintre voi.
32 Şi acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului darului său, care poate să vă întărească şi să vă deà moştenire între toţi cei sfinţiţi.
33 N’am dorit argint sau aur sau îmbrăcăminte dela nimenea.
34 Voi înşivă cunoaşteţi, că aceste mâni au slujit pentru cele trebuincioase mie şi celor împreună cu mine.
35 În toate v’am arătat, că astfel ostenindu-vă trebue să sprijiniţi pe cei cari sunt slabi, şi să ţineţi minte cuvintele Domnului Iisus, că însuşi el a zis: fericit este a dà mai mult, decât a luà.
36 Şi acestea zicând, îngenunchiând se rugă împreună cu dânşii.
37 Şi plânsul tuturor a fost de îndestul, şi plecându-se pe gâtul lui Pavel îl sărutau.
38 Simţind durere mai ales pentru cuvântul pe care îl zisese, că n’au să mai vază faţa lui. Şi-l însoţiră până la vas.