1 Şi după ce ne despărţirăm de ei am plecat pe apă şi ţinând drumul drept am venit la Con, şi a doua zi la Rodu, şi de acolo la Patara.
2 Şi găsind un vas care erà să treacă în Fenicia, suindu-ne în el plecarăm pe apă.
3 Dar zărind Cipru şi lăsându-l la stânga mergeam spre Siria, şi ne-am dat jos la Tiru: pentru că în acel loc se descărcà vasul de povară.
4 Şi am rămas acolo şapte zile, după ce căutând cu dinadinsul am găsit ucenici, care spuneau prin duhul sfânt lui Pavel, că nu trebue să se ducă la Ierusalim.
5 Şi când am făcut zilele deplin, ieşind am plecat însoţindu-ne toţi cu femei şi copii până afară din oraş şi îngenunchiând pe ţărm rugându-ne,
6 Ne-am despărţit unii de alţii, şi ne-am suit în vas, iar dânşii se întoarseră la casele lor.
7 Iar noi sfârşind de tot călătoria dela Tiru am ajuns la Ptolemaida, şi urând bun găsit fraţior am rămas o zi la dânşii.
8 Şi a doua zi ieşind am venit la Cesaria: şi intrând în casa lui Filip, fiind un evanghelist din cei şapte, am rămas la dânsul.
9 Acesta aveà patru fiice fecioare, care profetizau.
10 Şi rămânând noi mai multe zile venì din Iudea un profet cu numele Agab,
11 Şi intrând la noi şi luând încingătoarea lui Pavel, legându-şi picioarele şi mânile zise: aşà zice duhul sfânt: astfel vor legà Iudeii în Ierusalim pe bărbatul a cărui încingătoare este acesta, şi-l vor dà prins în mânile neamurilor.
12 Şi când auzirăm acestea, noi şi cei care sunt de loc de acolo, îl îndemnam ca să nu se ducă la Ierusalim.
13 Atuncia Pavel răspunse şi zise: ce faceţi plângând şi sdrobindu-mi inima? Căci eu sunt gata pentru numele Domnului Iisus nu numai a fi legat, ci şi a murì la Ieusalim.
14 Şi neînduplecându-se el ne-am liniştit zicând: facă-se voia Domnului.
15 Iar după aceste zile pregătiţi fiind ne-am dus la Ierusalim;
16 Şi veniră împreună cu noi şi dintre ucenicii dela Cesaria, care ne-au adus la un oarecare Muasone din Cipru, ucenic vechiu, la care furăm primiţi în casă ca oaspeţi.
17 Şi sosiţi fiind noi în Ierusalim, fraţii ne primiră cu bunăvoinţă.
18 Iar a doua zi intră Pavel împreună cu noi la Iacob, şi se adunară toţi bătrânii.
19 Şi urând sănătate la toţi spuneà câte una cu deamănuntul cele ce făcù Dumnezeu între neamuri prin însărcinarea dată lui.
20 Şi ei ascultând măreau pe Dumnezeu, şi-i ziseră: frate, tu vezi câte zecimi de mii sunt cei care au crezut, şi toţi sunt plini de râvnă pentru lege;
21 Dar au fost puşi în cunoştinţă despre tine, că înveţi pe toţi Iudeii, care sunt între neamuri ca să se lepede de Moise, zicând că ei nu trebue să taie împrejur pe copii lor, nici să umble în datine.
22 Ce este dar? Negreşit trebue să se adune mulţime; căci vor auzì că ai venit.
23 Deci fă aceasta ce-ţi zicem. Avem patru bărbaţi, care au asupra lor juruinţă;
24 Pe aceştia luându-i cu tine curăţeşte-te împreună cu ei, şi cheltueşte pentru dânşii ca să îşi rază capul, şi toţi vor cunoaşte că nu este nimic din aceea ce au fost învăţaţi despre tine, ci urmezi şi tu însuţi păzind legea.
25 Iar pentru neamurile, care au crezut noi am trimis scrisoare după ce am hotărît, ca ei să nu păzească nimic de felul acesta decât numai ca ei să se ferească de ce este înjungheat pentru idoli şi de sânge şi de ce este sugrumat şi de desfrânare.
26 Atuncia Pavel luând cu sine pe bărbaţii aceia, curăţindu-se împreună cu dânşii în ziua următoare, intră în templu, dând de ştire împlinirea zilelor de curăţire, până ce fù adus darul pentru fiecare dintre dânşii.
27 Şi când erau să se săvârşească cele şapte zile, Iudeii din Asia zărindu-l în templu, întărîtă toată gloata şi puseră mânile pe dânsul.
28 Strigând: bărbaţi Israeliţi, daţi ajutor: acesta este omul, care învaţă pe toţi de pretutindeni împotriva poporului şi a legii, şi a locului acestuia, ba încă şi Eleni aduse în templu, şi a spurcat acest loc sfânt:
29 Căci zăriseră mai nainte în oraş cu dânsul pe Trofin Efeseanul, despre care gândeau că Pavel l-a adus în templu.
30 Şi fù mişcat oraşul întreg şi se adună poporul, şi apucând pe Pavel îl trăgeau afară din templu, şi îndată fură închise uşile.
31 Dar pe când cercau ca să-l omoare, venì veste la tribunul cohortei că tot Ierusalimul este întărîtat;
32 Acesta de îndată luând ostaşi şi sutaşi alergă jos la dânşii: iar ei văzând pe tribun şi pe ostaşi încetară să bată pe Pavel.
33 Atuncia apropiindu-se tribunul îl apucă şi poruncì să fie legat cu două lanţuri, şi întebă cine ar fi şi ce a făptuit.
34 Şi strigau din gloată unii într’un fel, iar alţii într’altul: şi neputând el cunoaşte din pricina sgomotului, ce este temeinic, poruncì să-l ducă în tabără.
35 Şi când ajunse la trepte se întâmplă ca el să fie dus de către ostaşi din pricina silniciei gloatei;
36 Căci mulţimea poporului urmà strigând: ia-l.
37 Şi când erà să intre în tabără, Pavel zice tribunului: îmi este oare iertat să spun ceva către tine? Iar el zise: ştii eleneşte?
38 Nu eşti tu dar Egipteanul, care mai nainte de aceste zile întărîtă la răscoală şi scoase în pustie pe cei patru mii de bărbaţi ucigaşi?
39 Iar Pavel zise: eu sunt într’adevăr om Iudeu, din Tarsul Ciliciei, cetăţean al unui oraş nu neînsemnat; te rog dar, dă-mi voe să vorbesc către popor.
40 Şi după ce el îi dete voe Pavel, stând pe trepte făcù poporului semn cu mâna: Şi făcându-se tăcere mare le vorbì în limba ebreească zicând: