1 Bărbaţi, fraţi şi părinţi, ascultaţi-mi apărarea către voi acum.
2 Iar auzind că le vorbeà în limba ebreiască ţinură mai mult linişte; atuncia zise:
3 Eu sunt bărbat Iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar crescut mare în acest oraş, învăţat la picioarele lui Gamaliel după străşnicia legii părinteşti, plin de râvnă fiind pentru Dumnezeu după cum sunteţi astăzi şi voi toţi:
4 Eu am urmărit această cale până la moarte, legând şi dând prinşi la închisoare bărbaţi şi femei.
5 După cum îmi dă dovadă atât arhiereul, cât şi toată bătrânimea, dela aceştia primind şi scrisori către fraţi m’am dus la Damasc, ca şi pe cei care erau acolo să-i aduc legaţi la Ierusalim pentru ca să fie pedepsiţi.
6 Şi pe când mergeam eu şi mă apropiam de Damasc, fără de veste în miezul zilei strălucì din cer ca un fulger împrejurul meu o lumină de îndestulă.
7 Şi am căzut în locul unde eram şi am auzit un glas zicându-mi: Saule, Saule, pentru ce mă urmăreşti?
8 Iar eu am răspuns: cine eşti, Doamne? Şi zise către mine: eu sunt Iisus Nazareul, pe care tu îl urmăreşti.
9 Şi cei care erau cu mine zăriră într’adevăr lumina, dar n’auziră glasul celui care îmi vorbeà.
10 Şi am zis: ce să fac, Doamne? Iar Domnul zise către mine: sculându-te mergi la Damasc, şi acolo ţi-se va spune despre toate ce-ţi sunt rânduite ca să le faci.
11 Şi fiindcă nu-mi ridicam ochii în sus din pricina măririi acelei lumini, dus fiind de mână am venit la Damasc.
12 Şi un Anania, bărbat temător de Dumnezeu după lege, dovedit bun de către toţi Iudeii, care locuesc acolo,
13 Venind la mine şi stând aproape îmi zise: frate Saule, uită-te în sus. Şi eu chiar în acel ceas m’am uitat la el.
14 Şi el zise: Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales pe tine ca să cunoşti voinţa lui, şi să vezi pe cel Drept, şi să auzi glas din gura lui,
15 Că vei fi martur pentru dânsul la toţi oamenii,despre cele ce ai văzut şi auzit.
16 Şi acum ce ai în gând? Sculându-te, botează-te şi spală-ţi păcatele tale, după ce vei fi chemat numele lui.
17 Şi când mă întorsei la Ierusalim şi mă rugam în templu eu fui în uimire,
18 Şi l-am văzut zicându-mi: grăbeşte şi ieşi curând din Ierusalim; pentru că nu-ţi vor primì mărturia despre mine.
19 Şi eu am zis, Doamne, ei însuşi ştiu că eu puneam în închisoare şi băteam prin sinagogi, pe cei care au crezut în tine;
20 Şi când se vărsà sângele lui Ştefan martorul tău, eram şi eu însumi de faţă şi încuviinţam împreună şi păzeam vestmintele celor care-l omorau.
21 Şi zise către mine: mergi că eu te voiu trimite afară între neamuri în depărtare.
22 Şi-l ascultau până la acest cuvânt, şi ridicară glasul lor zicând: ià de pe pământ pe unul ca acesta; căci nu se cuvine ca el să trăească.
23 Şi pe când strigau ei şi aruncau jos vestmintele lor şi asvârleau ţărână în aer.
24 Tribunul poruncì ca el să fie adus în tabără, zicând să-l cerceteze cu loviri de biciu, ca să afle pentru care pricină strigau aşà împotriva lui.
25 Dar când îl întinseră pentru bicele de curele: Pavel zise către sutaşul care erà de faţă: vă este oare iertat să bateţi cu bice pe un om Roman şi nejudecat?
26 Şi auzind sutaşul, ducându-se la tribun îi spuse zicând? Ce ai de gând să faci? Căci omul acesta este Roman.
27 Şi venind tribunul îi zise: spune-mi tu eşti Roman? Şi el zise: aşà este.
28 Şi tribunul răspunse: eu cu multă sumă de bani am dobândit această cetăţenie. Şi Pavel zise: dar eu sunt chiar născut Roman.
29 Deci îndată se deteră la o parte dela dânsul, cei care aveau să-l cerceteze; şi tribunul se temù, după ce cunoscù că este Roman şi că el fusese legat.
30 Şi a doua zi hotărându-se să cunoască ce este temeinic, pentru ce este învinuit de către Iudei, îl deslegă şi poruncì ca să se adune mai marii preoţilor şi tot sinedriul, şi aducând jos pe Pavel îl puse înaintea lor.