1 Deci Festu, după ce păşì pe ţinutul său, se duse după trei zile dela Cesaria la Ierusalim.
2 Şi mai marii preoţilor şi fruntaşii Iudeilor îi făcură cunoscut împotriva lui Pavel.
3 Şi-l rugau cerând ca îndatorire împotriva lui ca să trimită să-l cheme la Ierusalim, făcând ei din aceasta o cursă ca să-l răpue pe cale.
4 Dar Festu răspunse că Pavel este ţinut în pază la Cesaria, şi că el însuşi stă să plece în curând;
5 Deci care dintre voi sunt în stare, zise el, venind împreună cu mine, să-l învinuiască, dacă este ceva necuviincios în acest bărbat.
6 Şi stând între dânşii nu mai mult de opt sau zece zile, venind la Cesaria, şezând a două zi pe scaunul de judecător poruncì ca Pavel să fie adus.
7 Şi venind el, îl încunjurară Iudeii, care veniseră dela Ierusalim, aducând împotriva lui multe şi grele învinuiri.
8 Pe când Pavel se apărà, că n’a greşit ceva, nici faţă de legea Iudeilor, nici faţă de templu, nici faţă de Cesar,
9 Dar Festu, voind să dobândească mulţumire dela Iudei, răspunzând lui Pavel zise: voeşti ca mergând la Ierusalim să fii judecat acolo înaintea mea pentru acestea?
10 Şi Pavel zise: eu stau înaintea scaunului de judecător al Cesarului, unde trebuie să fiu judecat; pe Iudei cu nimic nu i-am nedreptăţit, după cum şi tu mai bine cunoşti.
11 Deci dar, dacă nu sunt în drept şi am făptuit ceva vrednic de moarte, nu mă feresc de moarte; iar dacă nu este nimic nimic din acela pentru care aceştia mă învinuesc, nimeni nu poate să mă deà lor: Cer să fiu judecat de Cesarul.
12 Atuncia Festu chibzuind împreună cu cei chemaţi a se sfătuì, răspunse: ai cerut să fii judecat de Cesarul, la Cesarul te vei duce:
13 Şi trecând câteva zile, Agripa împăratul şi Berenice sosiră la Cesaria, ca să ureze lui Festu bun venit.
14 Şi fiindcă rămaseră acolo mai multe zile, Festu istorisì împăratului cele despre Pavel zicând: este lăsat în închisoare de către Felix un bărbat.
15 Pentru care, fiind eu la Ierusalim, mi-au făcut cunoscut mai marii preoţilor şi bătrânii Iudeilor, cerând hotărîre împotriva lui:
16 Cărora le-am răspuns că Romanii n’au obiceiu să deà pe un om, până când învinuitul nu are de faţă pe învinuitorii lui, şi nu ià loc de apărare pentru învinuire.
17 Deci după ce au venit ei aci, nemaifăcând nici o amânare, şezând a doua zi pe scaunul de judecător am poruncit ca să fie adus bărbatul:
18 Împotriva căruia sculându-se învinuitori, nu aduceau nici o vină rea din acele pe care mi-le puneam eu în minte.
19 Ci aveau faţă de dânsul nişte neînţelegeri pentru a lor temere de Dumnezeu şi pentru un Iisus mort, despre care Pavel ziceà că este viu.
20 Şi eu nedumerindu-mă la cecetarea despre acestea întrebam dacă el ar voì să meargă la Ierusalim şi acolo să fie judecat pentru acestea.
21 Dar Pavel cerând ca el să fie ţinut în păstrare pentru hotărîrea Augustului, am poruncit ca el să fie ţinut în păstrare până ce-l voiu trimite la Cesarul.
22 Şi Agripa zise către Festu: aşi vreà şi eu însumi să auz pe acest om. Mâne îl vei auzì, zise el.
23 Deci a doua zi venind Agripa şi Berenice cu multă pompă, şi intrând ei în auditoriu împreună cu tribunii şi bărbaţii cei mai aleşi ai oraşului, şi poruncind Festu, Pavel fù adus.
24 Şi Festu zise: împărate Agripa şi toţi bărbaţii care sunteţi de faţă cu noi, priviţi pe acesta despre care mi-a vorbit toată mulţimea Iudeilor în Ierusalim şi aci strigând, că el trebue să nu mai fie viu.
25 Dar eu am înţeles, că el n’a făptuit nimic vrednic de moarte, şi acesta însuşi cerând să fie judecat de Augustul, am hotărît să-l trimit.
26 Despre care nu am ceva temeinic ca să scriu Domnului meu. Deaceea l-am adus înaintea voastră, şi mai ales înaintea ta, împărate Agripa, pentru ca făcându-se cercetare cu de-amănuntul să am ce să scriu.
27 Căci mi-se pare nemintos, ca trimiţând pe un închis să nu arăt şi cuvintele împotriva lui.