1 Şi Agripa zise către Pavel: îţi este îngăduit să vorbeşti pentru tine însuţi. Atuncia Pavel întinzând mâna rosteà cuvinte de apărare:
2 Împărate Agripa, mă cred pe mine însumi fericit având să mă apăr astăzi înaintea ta de toate câte sunt învinuit de către Iudei.
3 Mai ales că tu cunoşti toate obiceiurile şi neânţelegerile dintre Iudei; de aceea mă rog să mă ascultaţi cu mărinimie.
4 Deci dar vieţuirea mea din tânăreţe, ce fù dela început în neamul meu în Ierusalim, o ştiu toţi Iudeii.
5 Pentru că ei mă cunosc de mult, dacă voiesc să mărturisească, că eu am vieţuit ca fariseu potrivit cu cea mai straşnică sectă a credinţii noastre în Dumnezeu.
6 Şi acum pentru nădejdea în făgăduinţa făcută de Dumnezeu către părinţii noştri stau judecându-mă,
7 La care făgăduinţă cele douăsprezece seminţii ale noastre, slujind cu stăruinţă noapte şi zi, nădăjduiesc să ajungă; pentru această nădejde sunt învinuit de către Iudei, împărate Agripa.
8 Pentru ce se socoteşte de necrezut la voi dacă Dumnezeu înviază morţi?
9 Deaceea eu m’am gândit în mine însumi, că pentru numele lui Iisus Nazareul trebue să lucrez multe împotrivă,
10 Ceea ce am şi făcut în Ierusalim, şi pe mulţi dintre sfinţi eu i-am închis în închisori, după ce am luat împuternicirea dela mai marii preoţilor, şi pe când erau omorîţi mi-am dat glasul,
11 Şi răsbunându-mi pe dânşii de multe ori prin toate sinagogile îi sileam să defăimeze, şi preste măsură înfuriindu-mă asupra lor îi urmăream până şi în oraşele de din afară.
12 În aceste urmăriri ducându-mă la Damasc cu împuternicire şi cu drept de lucrare dela mai marii preoţilor,
13 Am văzut, împărate, în miezul zilei pe cale o lumină din cer, întrecând strălucirea soarelui, încunjurându-mă pe mine şi pe cei care mergeau împreună cu mine;
14 Şi căzând noi toţi jos la pământ, eu am auzit un glas zicând către mine în limba ebreească: Saule, Saule, pentru ce mă urmăreşti? Cu greu îţi este să calci cu piciorul preste ghimpi.
15 Şi eu am zis: cine eşti, Doamne? Iar Domnul zise: eu sunt Iisus, pe care tu îl urmăreşti.
16 Dar scoală-te şi stai pe picioarele tale; căci pentru aceasta m’am arătat ţie, ca să fii tu rânduit slujitor şi martor atât de cele ce ai văzut, cât şi de cele pentru care mă voiu arătà ţie.
17 Scăpându-te eu pe tine din acest popor şi dintre neamuri, la care eu te trimit,
18 Ca să le deschizi ochii, spre a se întoarce dela întunerec la lumină şi dela stăpânirea lui satan spre Dumnezeu, ca să primească ei prin credinţa în mine iertare de păcate şi sorţi între cei sfinţiţi.
19 Deaceea, împărate Agripa, nu m’am făcut neascultător vedeniei cereşti.
20 Ci am vestit mai întâiu atât celor din Damasc şi celor din Ierusalim şi în toată ţara Iudeii, cât şi neamurilor ca să se pocăiască şi să se întoarcă spre Dumnezeu, făcând lucruri vrednice de pocăinţă.
21 Pentru acestea Iudeii apucându-mă, fiind eu în templu, să încercau să mă omoare.
22 Deci având parte de ajutorul lui Dumnezeu până în această zi stau, dovedit fiind bun şi de mic şi de mare, fiindcă nu zic nimic, decât cele ce au spus atât profeţii, cât şi Moise, că au să fie,
23 Adecă dacă Hristosul are să fie supus la pătimire, dacă el întâiu fiind din învierea morţilor are să vestească lumină atât poporului, cât şi neamurilor.
24 Şi pe când rosteà acestea apărându-se, Festu zice cu glas tare: ţi-ai ieşit din fire, Pavele, ştiinţa multă te duce la smintire.
25 Dar Pavel zise: nu mi-am ieşit din fire, alesule Festu, ci rostesc cuvinte ale adevărului şi ale cuminţiei.
26 Căci despre acestea ştie împăratul, către care şi vorbesc fără sfială fiind; pentru că nu sunt încredinţat cu nimic că el nu ştie ceva din acestea, fiindcă aceasta nu s’a petrecut într’un unghiu.
27 Crezi profeţilor, împărate Agripa? Ştiu că crezi!
28 Şi Agripa zise către Pavel: cu puţin mă îndupleci ca să mă fac Creştin.
29 Iar Pavel zise: m’aş rugà lui Dumnezeu ca şi cu puţin şi cu mult, nu numai tu, ci şi toţi care mă ascultă astăzi să fiţi astfel cum sunt şi eu, afară de aceste legături.
30 Şi se sculă împăratul şi procuratorul şi Berenic şi cei care şedeau împreună cu dânşii.
31 Şi trăgându-se ei la o pare vorbeau unii cu alţii zicând, că omul acesta nu făptueşte nimic vrednic de moarte sau de legături.
32 Şi Agripa zise lui Festu: omului acestuia puteà să i-se deà drumul, dacă n’ar fi cerut să fie judecat de Cesarul.