1 Şi când fù hotărît ca noi să plecăm pe apă în Italia, ei deteră în prmire pe Pavel şi pe oarecare alţi închişi unui sutaş cu numele Iuliu din cohorta Augusta.
2 Şi suindu-ne într’un vas dela Adramit, care aveà să meargă la locurile depe lângă Asia, ne-am dus, fiind cu noi Aristarch Macedoneanul din Tesalonic:
3 Şi a doua zi ajunseră la Sidon, şi Iuliu, purtându-se omenos cu Pavel, îi dete voie să se ducă la prietini ca să capete grijire.
4 Şi pornind de acolo am mers pe lângă Cipru pentru că vânturile erau împotrivitoare.
5 Şi trecând marea pe lângă Cilicia şi Pamfilia am venit jos la Mira Liciei.
6 Şi acolo sutaşul găsind un vas Alexandrin mergând în Italia ne-a suit într’însul.
7 Dar fiind că în multe zile mergeam încet şi cu anevoie ajungând lângă Cuidu, deoarece vântul nu ne lăsà să ne apropiem, am mers pe lângă Creta spre Salmone;
8 Şi cu greutate mergând noi pe lângă dânsa, am venit la un loc numit Limanuri Frumoase, de care loc erà aproape oraşul Lasea.
9 Şi trecând mult timp şi călătoria fiind acum primejdioasă, pentru că şi postul trecuse acum, Pavel îi îndemnà
10 Zicându-le: bărbaţi, văd că călătoria are să fie cu mare îndrăzneală şi multă pagubă nu numai pentru încărcătură şi vas, ci şi pentru sufletele noastre.
11 Dar sutaşul ascultà mai mult de cârmaciu şi de căpitanul vasului, decât de cele zise de Pavel.
12 Şi limanul nefiind bun de iernat, cei mai mulţi găsiră cu cale să plece de acolo, încercând dacă cumva, dupăce vor fi ajuns la Fenicia, ar puteà să ierneze, fiind aci un liman al Cretei aşezat spre mează-zi şi apus şi spre mează-noapte şi apus.
13 Şi bătând încet vânt de mează-zi, părându-li-se că sunt stăpâni pe a lor punere la cale, ridicând ancora mergeau mai aproape pe lângă Creta.
14 Dar nu după mult timp se repezì împotriva ei vânt furtunos, care se numeşte Eurachilon;
15 Şi vasul răpit fiind cu totul şi neputând să se împotrivească vântului, eram duşi lăsându-ne în voia lui.
16 Şi trecând pe lângă o insulă numită Clauda, cu anevoie am fost în stare să prindem luntrea.
17 Pe care ridicând-o sus, oamenii întrebuinţau mijloace de apărare încingând vasul pe dedesubt? Şi temându-se să nu deà preste Sirte, lăsând ventrilele jos erau mânaţi astfel.
18 Şi tare primejduiţi fiind noi de furtună, aruncară a doua zi povara,
19 Şi a treia zi aruncară cu mânile lor uneltele vasului.
20 Şi mai multe zile nearătându-se nici soare, nici stele, şi furtună foarte mare ameninţând necontenit, fù luată în cele din urmă orice nădejde de scăparea noastră.
21 Şi fiindcă de mult nu mâncase nimeni, atuncia Pavel stând în mijlocul lor zise: bărbaţi, trebuià ca ascultând de mine să nu plecaţi dela Creta şi să fi cruţat această îndrăzneală şi pagubă.
22 Acum dar vă îndemn să fiţi cu inimă bună: căci nici o pierdere de suflet nu va fi dintre voi afară de a vasului.
23 Pentru că stătù lângă mine în nopatea aceasta un înger al Dumnezeului, al căruia sunt eu şi cărui slujesc, zicând:
24 Nu te teme Pavele, tu trebue să stai înintea Cesarului; şi iată Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi care călătoresc cu tine.
25 Deaceea, bărbaţi, fiţi cu inimă bună: căci am încredere în Dumnezeu, că astfel va fi după cum mi-s’a vorbit mie.
26 Dar preste o insulă trebue să dăm.
27 Şi când fù a patrusprezecea nopate, mânaţi fiind noi încoace şi încolo în Adriatica, către miezul nopţii oamenii vasului îşi dedeau cu bănuiala că o ţară vine aproape de dânşii;
28 Şi lăsând măsura în jos găsiră douăzeci de stânjeni şi depărtându-se puţin şi lăsând iar măsura în jos, găsiră cincisprezece stânjeni.
29 Şi temându-se ca nu cumva să dăm preste locuri stâncoase, aruncând din partea dinapoi a vasului patru ancore doreau să se facă ziuă.
30 Dar oamenii vasului căutând să fugă din vas, lăsând luntrea jos în mare sub cuvânt că ar aveà să întinză ancore dela pisc.
31 Pavel zise sutaşului şi ostaşilor: dacă aceştia nu rămân în vas, voi nu puteţi fi scăpaţi.
32 Atuncia ostaşii tăiară funiile luntrii şi o lăsară să cază.
33 Şi până când erà să se facă ziuă, Pavel îndemnà pe toţi să ià parte la masă zicând: astăzi este a patrusprezecea zi de când aşteptând sunteţi într’una nemâncaţi, neluând nimic.
34 De aceea vă îndemn să luaţi parte la masă; căci aceasta este spre scăparea voastră; pentru că un păr al nici unuia dintre voi nu va pierì din capul său.
35 Zicând dar acestea şi luând pâne mulţumì lui Dumnezeu în faţa tuturor, şi frângând începù să mănânce.
36 Şi toţi fiind cu inimă bună luară şi ei să mănânce.
37 Şi eram în vas toate sufletele două sute şaptezeci şi şase.
38 Şi după ce se săturară de mâncare, uşurau vasul aruncând afară în mare cele pentru hrana lor.
39 Şi când se făcù ziuă, nu cunoşteau bine pământul, dar zăreau un sân de mare având ţărm, către care se hotărîră, dacă ar puteà, să mâne vasul.
40 Şi desfăcând ancorele le lăsară în mare, în acelaşi timp lăsând în jos legăturile cârmelor şi întinzând vetrila din frunte, la adierea vântului ţineau spre ţărm.
41 Dar dând ei preste un loc între două mări înţepeniră vasul: şi piscul înfingându-se stà neclintit, iar partea dinapoia vasului se sfărâmă de tăria valurilor.
42 Atuncia hotărîrea ostaşilor fù ca să omoare pe cei legaţi, ca nu vreunul ieşind afară în înot să scape prin fugă:
43 Dar sutaşul hotărât fiind să scape pe Pavel îi împiedică dela înţelesul lor, şi poruncì ca cei care pot să înoate, aruncându-se cei dintâiu să iasă la uscat.
44 Şi ceilalţi, unii pe scânduri, iar alţii pe ceva de-ale vasului. Şi astfel se făcù că toţi fură scăpaţi la uscat.