1 Şi scăpaţi fiind, atunci cunoscurăm bine că insula se numeşte Melite.
2 Şi barbarii ne arărau nu puţină bunăvoinţă: pentru că aprinzând foc ne luară pe toţi la dânşii din pricina ploii ce eră şi a frigului.
3 Şi Pavel strângând grămadă de ucături şi punând pe foc, o viperă ieşind de căldură îl apucă de mână.
4 Şi barbarii când văzură vieţuitorea atârnată de mâna lui ziceau unii către alţii: cu adevărat omorîtor este omul acesta, pe care dreptatea nu-l lasă să fie viu, deşi este scăpat din mare.
5 Dar el scuturând în foc vieţuitoarea nu suferì nici un rău.
6 Şi ei aşteptau că el are să se umfle sau să cadă de-odată mort. Dar aşteptând dânşii mult şi văzând că nu i-se întâmplă nici un rău, schimbându-se ziceau că el este Dumnezeu.
7 Şi împrejurul acelui loc aveà ţarine un anume Poplin, cel dintâiu al insulei: acesta după ce ne primì, ne ospătă prietineşte trei zile.
8 Şi tatăl lui Poplin zăceà apucat de friguri şi vintre. La dânsul intrând Pavel şi rugându-se, punând mânile asupră-i îl făcù sănătos.
9 Făcându-se aceasta veneau la dânsul şi ceilalţi din insulă care aveau suferinţe şi erau tămăduiţi:
10 Aceştia ne cinstiră şi cu multă cinste, şi fiind noi să plecăm puseră cele pentru trebuinţa noastră.
11 Iar după trei luni plecarăm într’un vas Alexandrin, cu semnul Castor şi Polux, care vas iernase în insulă.
12 Şi ajungând la Siracusa am rămas trei zile.
13 De acolo încunjurând am sosit la Regiu: şi după o zi bătând vânt de mează-zi, am venit a doua zi la Poţioli.
14 Unde găsind fraţi am fost îndemnaţi să rămânem la dânşii şapte zile: şi astfel am venit la Roma.
15 Şi fraţii de acolo auzind cele despre noi veniră spre întâmpinarea noastră până la Foru lui Apiu şi la Trei taberne, pe care văzându-i Pavel, mulţumind lui Dumnezeu, luă îndrăzneală.
16 Iar când am intrat în Roma, sutaşul dete căpeteniei ostăşeşti în primire pe cei legaţi, iar lui Pavel îi dete voie să rămâie singur cu ostaşul care-l păzeà.
17 Şi după trei zile dânsul chemă împreună la sine pe cei care erau fruntaşi Iudeilor: şi venind ei împreună zise către dânşii: bărbaţi, fraţi, eu nefăcând nimic împotriva poporului sau datinelor părinteşti, legat fiind în Ierusalim am fost dat în mânile Romanilor.
18 Care cercetându-mă voiau să-mi deà drumul, pentru că nici o vină de moarte nu erà în mine;
19 Dar Iudeii împotrivindu-se prin cuvinte am fost nevoit să cer a fi judecat de Cesarul, nu că aş aveà ceva ca să învinuiesc neamul meu.
20 Deci pentru acest cuvânt v’am chemat ca să vă văz şi să vă vorbesc: căci pentru nădejdea lui Israel sunt împresurat cu acest lanţ.
21 Iar ei ziseră către dânsul: noi n’am primit din Iudea nici scrisori despre tine, nici venind vreunul dintre fraţi a da de ştire sau a vorbit ceva rău de tine.
22 Dar găsim cu drept să auzim dela tine cele ce gândeşti; căci despre erezia aceasta ne este cunoscut, că pretutindenea se vorbeşte împotrivă.
23 Şi hotărându-i o zi veniră mai mulţi la dânsul în casa de poposire, cărora le spuse adeverind împărăţia lui Dumnezeu, şi încredinţându-i de dimineaţa până seara despre Iisus atât din legea lui Moise cât şi din profeţi.
24 Şi unii erau încredinţaţi de cele spuse, iar alţii nu crdeau.
25 Şi neînvoindu-se între dânşii plecară, dupăce Pavel zise un cuvânt, că bine a vorbit duhul sfânt prin Isaia profetul către părinţii voştri
26 Zicând: „Du-te la poporul acesta şi zi: cu auzul veţi auzì, dar nu veţi înţelege; şi văzând veţi vedeà, dar nu veţi cunoaşte;
27 Căci s’a îngrăşat inima acestui popor, şi cu urechile au auzit greu, şi au închis ochii lor, ca nu cumva să vază cu ochii şi să auză cu urechile şi să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă, şi să-i vindec pe ei”.
28 Deci cunoscut să vă fie vouă, că neamurilor s’a trimis această mântuire a lui Dumnezeu: şi dânşii vor ascultà.
29 Şi după ce zise el acestea, Iudeii plecară având mare neînţelegere între dânşii.
30 Iar Pavel rămase doi ani deplini într’o casă închiriată de el însuşi, şi primià pe toţi care veneau la dânsul.
31 Predicând împărăţia lui Dumnezeu şi învăţând fără nici o sfială, fără nici o pedecă cele despre Domnul Iisus Hristos.