1 Pavel slujitor al lui Iisus Hristos, chemat apostol,deosebit fiind pentru evangelia lui Dumnezeu.
2 Pe care a făgăduit-o mai dinainte prin profeţii săi în scripturi sfinte,
3 Despre Fiul său născut după trup din sămânţa lui David,
4 Rânduit Fiu al lui Dumnezeu puternic după duh de sfinţenie prin înviere dintre morţi, Iisus Hristos Domnul nostru,
5 Prin care am luat dar şi apostolie spre supunere de credinţă între toate neamurile pentru numele său.
6 Între care sunteţi şi voi chemaţi ai lui Iisus Hristos,
7 Tuturor care sunteţi în Roma iubiţi de Dumnezeu, chemaţi sfinţi. Dar vouă şi pace dela Dumnezeu Tatăl nostru şi Domnul Iisus Hristos.
8 Mai întâiu mulţumesc Dumnezeului meu prin Iisus Hristos pentru voi toţi,fiindcă credinţa voastră se vesteşte în toată lumea.
9 Căci martor îmi este Dumnezeu, căruia îi slujesc în duhul meu, în evangelia Fiului său, cât de neîncetat îmi aduc aminte de voi
10 Totdeauna în rugăciunile mele, cerând dacă cumva în cele din urmă voiu aveà parte prin voinţa lui Dumnezeu să vin la voi.
11 Căci doresc să vă văz, ca să vă împărtăşesc ceva dar dumnezeesc pentru ca voi să fiţi întăriţi,
12 Şi aceasta este ca eu să fiu împreună îndemnat între voi prin credinţa ce este între noi, atât a voastră cât şi a mea.
13 Dar, fraţilor,nu voesc ca voi să nu ştiţi, că de multe ori mi-am pus în gând să vin la voi, – şi am fost împiedecat până acum –, pentru ca să am oarecare rod şi între voi,ca şi între celelalte neamuri.
14 Sunt dator atât la Eleni, cât şi la barbari, atât la învăţaţi,cât şi la neânvăţaţi:
15 Astfel întru cât mă priveşte pe mine, nu este preget ca să vă binevestesc şi vouăcare sunteţi la Roma:
16 Căci nu mă ruşinez de evangelia lui Hristos,pentru că este puterea lui Dumnezeu spre mântuire la tot care crede, atât Iudeu mai întâiu, cât şi Elen.
17 Pentru că îndreptăţire dela Dumnezeu se descopere în ea, din credinţă pentru credinţă, după cum este scris: „Dreptul prin credinţă va fi viu”.
18 Căci mânia lui Dumnezeu se descopre din cer împotriva oricărei necucernicii şi nedreptăţi a oamenilor, care ţin cu silnicie adevărul în nedreptate.
19 Pentru că ce este cunoscut al lui Dumnezeu arătat este într’înşii, deoarece Dumnezeu le-a făcut cunoscut lor.
20 Căci cele nevăzute ale lui sunt zărite dela facerea lumii, pricepându-se cu mintea prin făpturi, adecă vecinica lui putere şi măreţie dumnezeească, pentru ca dânşii să fie fără cuvânt de apărare,
21 Pentru că deşì cunoscuseră pe Dumnezeu nu l-au mărit ca pe un Dumnezeu, nici nu i-au mulţumit, ci fură amăgiţi în gândurile lor, şi întunecată fù nemintoasa lor inimă.
22 Zicând că sunt înţelepţi, fură nemintoşi.
23 Şi schimbară mărirea nepieritorului Dumnezeu cu asemănare de chip de om pieritor şi de sburătoare şi de dobitoace şi de târâtoare,
24 Deaceea şi Dumnezeu i-a dat prinşi în poftele inimilor lor spre necurăţenie, ca corpurile lor să fie necinstite între ei însuşi.
25 Ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună, şi au cinstit şi au slujit făpturei în loc Făptuitorului, care este binecuvântat în veci. Amin.
26 Pentru aceasta Dumnezeu i-a dat prinşi în patimi de necinste: căci şi cele de parte femeiască ale lor au schimbat întrebuinţarea firească pe cea împotriva firii.
27 Asemenea şi cei de parte bărbătească, lăsând întrebuinţarea firească a femeii, fură aprinşi în pofta lor între dânşii, săvârşind ruşinea, parte bărbătească în parte bărbătească, şi primind în ei înşile răsplata ce trebuià a rătăcirii lor.
28 Şi după cum n’au judecat de bun, ca să aibă pe Dumnezeu în deplină cunoştinţă.şi Dumnezeu i-a dat la o gândire netrebnică, ca să facă cele ce nu se cuvin.
29 Plini fiind de orice nedreptate, de desfrânare, de răutate, de pornire spre tot felul de înavuţire, de înrăire, umpluţi de pizmă,de omor, de ceartă, de înşelăciune, de viclenie.
30 Şoptitori, vorbitori de rău, urîţi de Dumnezeu, sumeţi, îngâmfaţi, lădudăroşi, născocitori de rele, nesupuşi părinţilor,
31 Nepricepuţi, călcători de cuvânt, fără iubire firească, neîmpăcaţi, fără milă:
32 Ca unii care cunoscând bine hotărîrea lui Dumnezeu, că cei care făptuiesc unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac aceleaşi, dar şi dau încuviinţare la cei care le făptuiesc.