1 Deaceea eşti fără cuvânt de apărare, omule, oricare judeci; căci în aceea ce judeci pe altul, pe tine însuţi te osândeşti, pentru că tu care judeci făptueşti aceleaşi.
2 Dar noi ştim, că judecata lui Dumnezeu este după adevăr împotriva celor care făptuesc unele ca acestea.
3 Şi socoteşti tu aceasta, omule, care judeci pe cei care făptuesc unele ca acestea, şi care faci aceleaşi, că tu vei scăpà de judecata lui Dumnezeu?
4 Sau despreţueşti bogăţia bunătăţii lui şi a îngăduirii şi a îndelung răbdării, necunoscând că bunătatea lui Dumnezeu te duce la pocăinţă?
5 Dar după învărtoşarea ta şi inimă nepocăită îţi grămădeşti ţie însuţi mânie în zi de mânie şi de descoperire a dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
6 „Care va dà fiecăruia după lucrările sale”.
7 Celor care după stăruinţă de bună lucrare caută mărire şi cinste şi nepieire le va dà viaţă vecinică;
8 Iar pentru cei care fac zavistii şi nu se supun adevărului, dar sunt supuşi nedreptăţii, va fi mânie şi aprindere.
9 Suferinţă şi strâmtorare va fi preste orice suflet de om, care lucrează cu desăvârşire răul, atât preste al Iudeului mai întâiu, cât şi al Elenului;
10 Mărire însă şi cinste şi pace va fi oricui care lucrează binele, atât Iudeului mai întâiu, cât şi Elenului:
11 Căci la Dumnezeu nu este părtinire.
12 Câţi dar neavând legea vor fi păcătuit, că neavând legea vor şi pierì; şi câţi având legea vor fi păcătuit, prin lege vor fi judecaţi;
13 Pentru că nu auzitorii legii sunt îndreptăţiţi înaintea lui Dumnezeu, ci împlinitorii legii vor fi îndreptăţiţi,
14 – Când dar neamuri, care n’au legea fac din fire cele ale legii, aceştia, lege neavând, sunt loruşi însuşi lege.
15 Ca unii care dovedesc lucrul legii scris în inimile lor, dovadă dându-le împreună a lor ştiinţă de sine, şi gândurile învinuitoare sau şi apărătoare dintre dânşii –.
16 În ziua când va judecà Dumnezeu prin Iisus Hristos după evangelia mea cele ascunse ale oamenilor.
17 Dacă tu dar eşti numit Iudeu şi te razemi pe lege şi te lauzi cu Dumnezeu.
18 Şi cunoşti voia lui şi încuviinţezi pe cele bune, învăţat fiind din lege,
19 Şi ai încredere că tu însuţi eşti călăuză de orbi, lumină celor întru întunerec,
20 Îndreptător al nemintoşilor, învăţător al neştiutorilor, având icoana cunoştinţei şi adevărului în lege:
21 Deci tu care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Care predici: nu furà, furi?
22 Care zici: nu săvârşì adulter, săvârşeşti adulter? Care urăşti idolii, jăfueşti templele?
23 Tu care te lauzi cu legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea legii?
24 Pentru că „numele lui Dumnezeu din pricina voastră este defăimat între neamuri”, după cum este scris.
25 Căci tăierea împrejur foloseşte într’adevăr dacă faci legea; dar dacă eşti călcător de lege, tăierea ta împrejur s’a făcut netăiere împrejur.
26 Deci dacă netăierea împrejur păzeşte hotărîrile legii, oare netăierea lui împrejur nu va fi socotită ca tăiere împrejur?
27 Şi cea din fire netăiere împrejur care împlineşte legea te va judecà pe tine călcător de lege în literă şi tăiere împrejur.
28 Pentru că nu este Iudeu cel în afară, nici tăiere împrejur cea în afară în carne;
29 Ci Iudeu este cel în ascuns şi tăiere împrejur a inimei este în duh, iar nu în literă; pentru care lauda nu este dela oameni ci dela Dumnezeu.