1 Căci nu voiesc, fraţilor, ca voi să nu ştiţi, că părinţii noştri toţi erau supt nour şi toţi trecură prin mare,
2 Şi toţi în Moise fură botezaţi în nour şi în mare,
3 Şi toţi mâncară aceiaşi mâncare dumnezeească,
4 Şi toţi beură aceeaşi beutură dumnezeească; căci beau dintr’o piatră dumnezeească următoare, iar piatra erà Hristos;
5 Dar Dumnezeu nu binevoì în mai mulţi dintre dânşii; căci fură răpuşi în pustie.
6 Şi acestea au fost semne pentru noi, ca să nu fim noi poftitori de rele, după cum au poftit şi aceia.
7 Şi nu fiţi idolatri, ca unii dintre dânşii după cum este scris: „s’a pus poporul să mănânce şi să beà, şi se sculară să joace”.
8 Nici să nu facem desfrânări, după cum făcură desfrânări unii dintr’înşii şi pieiră într’o singură zi douzeci şi trei de mii.
9 Şi să nu punem la încercare pe Domnul, după cum îl ispitiră unii dintr’înşii şi pieiră de şerpi.
10 Şi nu cârtiţi, după cum cârtiră unii dintr’înşii şi pieiră de perzătorul.
11 Şi acestea ca semne li-se întâmplau acelora, dar fù scris spre înţelepţirea noastră, la care au ajuns sfârşiturile veacurilor.
12 Astfel cine gândeşte că stă neclintit, fie cu luare aminte să nu cază.
13 Încercare nu v’a apucat, decât numai omenească; dar credincios este Dumnezeu, care nu va îngăduì ca voi să fiţi încercaţi peste ce puteţi, ci va face deodată cu încercarea şi scăparea, ca să puteţi răbdà.
14 Deaceea, iubiţii mei, fugiţi de idolatrie.
15 Ca unor mintoşi vă vorbesc, judecaţi voi ce zic eu.
16 Paharul binecuvântării pe care îl binecuvântăm nu este oare împărtăşire cu sângele lui Hristos? Pânea pe care o frângem nu este oare împărtăşire cu trupul lui Hristos?
17 Pentru că o singură pâne este, un singur trup suntem noi cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr’o singură pâne.
18 Vedeţi pe Israel cel firesc; cei care mănâncă jerfele nu sunt oare părtaşi cu altarul?
19 Ce spun eu dar? Că ce s’a înjunghiat pentru idoli este ceva? Sau că idolul este ceva?
20 Cică ce înjunghe păgânii, „înjunghe pentru demoni şi nu pentru Dumnezeu”, nu voesc dar ca voi să vă faceţi părtaşi cu demonii.
21 Nu puteţi beà paharul Domnului şi paharul demonilor. Nu puteţi să vă împărtăşiţi de masa Domnului şi de masa demonilor.
22 Sau întărâtăm pe Domnul? Nu cumva suntem mai tari, decât dânsul.
23 Tot este iertat, dar nu orice foloseşte: tot este iertat, dar nu orice întăreşte.
24 Nimenea să nu caute ale sale, ci fiecare ale altuia.
25 Mâncaţi orice se vinde în măcelărie, necercetând ceva pentru ştiinţa de sine;
26 „Căci al Domnului este pământul şi cele cu care este plin.”
27 Dacă vă va chemà cineva dintre necredincioşi şi voiţi să vă duceţi, mâncaţi orice vă este pus înainte, necercetând ceva pentru ştiinţa de sine.
28 Iar dacă vă zice cineva: aceasta a fost jertfită, nu mâncaţi din pricina acelui care a spus şi a ştiinţei de sine – căci al Domnului este pământul şi cele cu care este plin –
29 Ştiinţă de sine însă zic, nu a ta, ci a altuia, căci pentru ce este judecată starea mea de sinemi de către o altă ştiinţă de sine?
30 Dacă eu sunt părtaş darului, pentru ce sunt mustrat de aceea pentru care eu mulţumesc?
31 Deaceea fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi cevà, faceţi tot spre mărirea lui Dumnezeu.
32 Fiţi nesmintitori şi Iudeilor şi Elenilor şi bisericei lui Dumnezeu,
33 După cum şi eu plac tuturor în tot, necăutând folosul meu însumi, ci pe al multora, ca să fie mântuiţi.