1 Nu sunt eu stăpân de mine? Nu sunt eu apostol? N’am văzut oare pe Iisus Domnul nostru? Nu sunteţi voi în Domnul lucrarea mea?
2 Dacă altora nu sunt apostol, vouă însă negreşit vă sunt; căci voi sunteţi în Domnul pecetea apostoliei mele.
3 Aceasta este apărarea mea către cei care mă iau în cercetare.
4 Nu avem oare drept să mâncăm şi să bem?
5 Nu avem oare drept să ducem încoace şi încolo o soră ca femeie, ca şi ceilalţi apostoli şi fraţi Domnului şi Chefa?
6 Sau numai eu şi Barnaba nu avem drept să nu lucrăm?
7 Cine slujeşte vreodată ca ostaş cu plată dela sine însuşi? Cine sădeşte vie şi nu mănâncă rodul ei? Sau cine păstoreşte turmă şi nu mănâncă din laptele turmei?
8 Nu vorbesc oare acestea ca om, sau nu spune şi legea acestea?
9 Pentru că în legea lui Moise este scris: „nu legà gura boului care treeră”. Oare de boi îi este grije lui Dumnezeu?
10 Sau pentru noi înadins zice? Căci pentru noi s’a scris, că cel care ară, pe temeiul nădejdii trebue să are, şi cel care treeră, pe temeiul nădejdii ca să se împărtăşească.
11 Dacă noi v’am sămănat cele dumnezeeşti, mare lucru este dacă noi vom secerà cele fireşti ale voastre?
12 Dacă alţii se împărtăşesc de acest drept asupra voastră, nu mai bine noi? Dar nu ne’am folosit de dreptul acesta, ci toate le suferim, ca să nu punem vreo pidecă evangeliei lui Hristos.
13 Nu ştiţi că cei care lucrează cele sfinte mănâncă cele din templu? Cei care stăruesc la altar îşi iau partea lor cu altarul?
14 Astfel a rânduit şi Domnul pentru cei care dau în ştire evangelia ca să trăească din evangelie,
15 Dar eu nu m’am folosit de nimic din acestea. Şi n’am scris acestea pentru ca astfel să se facă cu mine: căci frumos este pentru mine mai bine să mor, decât să-mi nimicească cineva cuvântul laudei mele.
16 Pentru că dacă binevestesc, n’am cuvânt de laudă; căci neapărată trebuinţă mă ţine de aproape să binevestesc: şi vai este pentru mine dacă nu binevestesc.
17 Căci dacă de bunăvoie fac aceasta, am cuvenită plată; iar dacă nu de bunăvoie fac, mi s’a încredinţat o sarcină de îngrijitor.
18 Deci care-mi este plata cuvenită? Ca binevestind să fac evangelia a fi primită fără cheltueală, pentru a nu face o rea întrebuinţare de dreptul meu în evangelie.
19 Căci stăpân de mine fiind faţă de toţi, m’am făcut de mine însumi rob tuturor, ca să câştig pe mai mulţi:
20 M’am făcut Iudeilor ca Iudeu, ca să câştig pe Iudei; celor de supt lege, ca supt lege, nefiind însumi supt lege, ca să câştig pe cei de supt lege:
21 Celor care n’au legea, ca având eu legea, nu fiind eu fără legea lui Dumnezeu, ci supus legii lui Hristos, ca să câştig pe cei fără lege;
22 M’am făcut slab celor slabi, ca să câştig pe cei slabi, tuturor m’am făcut tot, ca cu orice chip să scap pe unii.
23 Tot dar fac pentru evangelie, ca să mă fac împreună părtaş al ei.
24 Nu ştiţi, că cei care aleargă în stadiu, toţi aleargă, dar unul ià darul de biruitor? Astfel alergaţi ca să dobândiţi darul de biruitor.
25 Oricare luptător însă se înfrânează de orice, aceia dar ca să ià o cunună pieritoare, iar noi nepieritoare.
26 Eu acum astfel alerg, nu ca cum aşi alergà pe neştiute, astfel mă lupt cu pumnul, nu ca cum aşi bate aerul;
27 Ci-mi învineţesc corpul cu pumnul şi mi-l târăsc ca pe un rob, ca nu, după ce am fost altora vestitor, eu însumi să mă fac neprimit.