1 Iar despre cele înjunghiate idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă. – Cunoştinţa îngâmfă, iar iubirea întăreşte.
2 Dacă cineva gândeşte că a cunoscut ceva, n’a cunoscut încă după cum trebue să cunoască;
3 Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, acela cunoscut este de dânsul. –
4 Deci despre mâncarea celor înjunghiate idolilor ştim că nu este nici idol în lume, şi că nu este nici un Dumnezeu, decât numai Unul.
5 Căci şi dacă sunt aşà numiţii dumnezei fie în cer, fie pe pământ, ca cum ar fi mulţi dumnezei şi mulţi domni,
6 Dar noi avem un singur Dumnezeu Tatăl, din care sunt toate şi noi pentru dânsul, şi un singur Domn Iisus Hristos, prin care sunt toate şi noi printr’însul.
7 Dar nu în toţi este cunoştinţa aceasta, căci unii în ştiinţa de sinele de până acum despre idol mănâncă ca fiind înjunghiat idolului, şi ştiinţa de sinele a lor slabă fiind se mânjeşte.
8 Mâncare însă nu ne va pune pe noi înaintea lui Dumnezeu; nici dacă vom fi mâncat nu avem mai mult, nici dacă nu vom fi mâncat nu avem lipsă.
9 Luaţi însă seama ca nu cumva această stare de sinevă a voastră să fie sminteală pentru cei slabi.
10 Căci dacă te va fi văzut cineva pe tine care ai cunoştinţă şezând la masă în capişte, oare ştiinţa lui de sine slab fiind el. Nu va fi întărită ca să mănânce cele înjunghiate idolului?
11 Negreşit pierdut este prin cunoştinţa ta cel slab, fratele pentru care a murit Hristos.
12 Astfel dar, greşind către fraţii voştri şi învoind a lor slabă ştiinţă de sinele, greşiţi către Hristos.
13 Chiar deaceea, dacă o mâncare aduce sminteală fratelui meu, nu voiu mâncà carne în veci, ca să nu aduc sminteală fratelui meu.