1 Iar despre cele dumnezeeşti daruri, fraţilor, nu voesc ca voi să nu cunoaşteţi.
2 Când ieraţi păgâni, ştiţi că ieraţi duşi spre idoli muţi, ca cum aţi fi fost mânaţi.
3 Deaceea vă fac cunoscut că nimenea vorbind în duhul lui Dumnezeu nu zice: anatema fie Iisus; şi nimenea nu poate zice: Domn este Iisus, decât numai în duhul sfânt.
4 Sunt însă împărţiri de daruri, dar acelaşi duh este;
5 Şi sunt împărţiri de slujbe, dar acelaşi Domn este;
6 Şi împărţiri de lucrări sunt, dar acelaşi Dumnezeu este care lucrează toate în toţi.
7 Şi fiecăruia i-se dă arătarea duhului spre folos.
8 Căci unuia i-se dă prin duhul sfânt cuvânt de înţelepciune, iar altuia cuvânt de înţelegere după rânduiala aceluiaşi duh.
9 Altuia credinţă în acelaşi duh, altuia daruri de tămăduiri în acelaşi duh,
10 Altuia lucrări de puteri, altuia profeţie, altuia judecări de duh, altuia feluri de limbi, altuia tălmăcire de limbi.
11 Toate acestea însă le lucrează unul şi acelaşi duh împărţind fiecăruia în parte după cum hotărăşte.
12 Căci după cum corpul este unul şi are multe membre, dar toate membrele corpului deşi multe fiind un corp sunt, aşà este şi Hristos;
13 Pentru că şi într’un singur duh noi toţi am fost botezaţi spre a fi un singur corp, fie Iudei, fie Eleni, fie robi, fie stăpâni de sine, şi toţi cu un singur duh am fost adăpaţi.
14 Căci şi corpul nu este un singur membru, ci multe.
15 Dacă va fi zis piciorul fiindcă nu sunt mână, nu sunt din corp, nu pentru aceasta nu este din corp.
16 Şi dacă va fi zis urechea, fiindcă nu sunt ochiu, nu sunt din corp.
17 Dacă corpul întreg ar fi un ochiu, unde ar fi auzul? Dacă întreg ar fi auz, unde ar fi mirosul?
18 Astfel dar Dumnezeu a pus membrele, pe fiecare dintre ele în corp, după cum a voit.
19 Dacă însă toate ar fi un singur membru, unde ar fi corpul?
20 Astfel dar sunt multe membre, dar un singur corp.
21 Nu poate ochiul să zică mânii: n’am trebuinţă de tine, sau capul iarăşi să zică picioarelor: n’am trebuinţă de voi;
22 Ci ale corpului membre, care par a fi mai slabe, sunt cu mult mai mult neapărat trebuitoare,
23 Şi cele care ni-se par a fi mai de necinste ale corpului, pe acestea le îmbrăcăm cu mai multă cinste, şi cele necuviincioase ale noastre au mai multă bunăcuviinţă.
24 Iar cele cuviincioase ale noastre n’au trebuinţă. Ci Dumnezeu a întocmit corpul, dând mai multă cinste celui căruia îi lipseşte.
25 Ca să nu fie neunire în corp, ci membrele să îngrijească de-opotrivă unele pentru altele.
26 Şi dacă un membru sufere, toate membrele sufere împreună; şi dacă un membru este mărit, toate membrele se bucură împreună.
27 Voi dar sunteţi corpul lui Hristos şi membre în parte.
28 Şi pe unii i-a pus Dumnezeu în biserică mai întâiu apostoli, al doilea profeţi, al treilea învăţători, apoi a pus puteri, în urmă daruri de tămăduiri, ajutorări, îndreptări, feluri de limbi.
29 Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi profeţi? Oare toţi învăţători? Oare toţi au puteri?
30 Oare toţi au daruri de tămăduiri? Oare toţi vorbesc în limbi? Oare toţi tălmăcesc?
31 Râvniţi însă darurile mai mari, şi la aceasta vă arăt o cale mai înaltă.