1 Şi eu când am venit la voi, fraţilor, am venit aducându-vă taina lui Dumnezeu la cunoştinţă nu în măsura unei revărsări de cuvânt sau de înţelepciune.
2 Căci n’am hotărît să ştiu ceva între voi decât pe Iisus Hristos şi pe acesta răstignit.
3 Şi eu în slăbiciune şi în temere şi în multă frică am fost la voi.
4 Şi vorbirea mea şi predica mea nu erà în cuvinte înduplecătoare ale înţelepciunii omeneşti, ci în dovedirea duhului şi a puterii,
5 Pentru ca credinţa voastră să nu fie în înţelepciune omenească, ci în puterea lui Dumnezeu.
6 Rostim însă înţelepciune între cei desăvârşiţi, dar înţelepciune nu a veacului acestuia, nici a stăpânitorilor veacului acestuia, care au să fie desfiinţaţi:
7 Ci rostim prin taină înţelepciunea lui Dumnezeu care este ascunsă, pe care Dumnezeu o rânduì mai nainte de veacuri spre mărirea noastră;
8 Pe care înţelepciune nimenea dintre stăpânitorii veacului acestuia n’o cunoscù; căci dacă ar fi cunoscut-o, n’ar fi răstignit pe Domnul măririi.
9 Ci după cum este scris: „Cele ce ochiul nu văzù şi urechea nu auzì şi la inimă de om nu se suiră, acestea le gătì Dumnezeu celor care-l iubesc”.
10 Dar nouă ni-le descoperì Dumnezeu prin duhul său; căci duhul cercetează toate, şi cele adânci ale lui Dumnezeu.
11 Pentru că cine dintre oameni ştie cele ale omului decât duhul omului, care este într’însul? Astfel şi cele ale lui Dumnezeu nimenea nu le-a cunoscut, decât duhul lui Dumnezeu.
12 Noi dar am primit nu duhul lumii, ci duhul cel dela Dumnezeu, ca să cunoaştem cele dăruite nouă de Dumnezeu,
13 Pe care le şi rostim nu în cuvinte învăţate dela înţelepciune omenească, ci învăţate dela duhul sfânt, unind cele dumnezeeşti cu cele dumnezeeşti.
14 Dar un om firesc nu primeşte cele ale duhului lui Dumnezeu: căci nemintoşie este pentru dânsul, şi nu poate să le cunoască, fiindcă se judecă cuminte.
15 Iar cel cuminte judecă toate, dar el de nimenea nu este judecat.
16 Căci „cine a cunoscut gândul Domnului ca să-l judece?” Noi însă cunoaştem gândul lui Hristos.