1 Şi eu fraţilor, n’am putut să vă vorbesc ca unora cu duh, ci ca unora de carne, ca unor de curând născuţi în Hristos.
2 Cu lapte v’am hrănit, nu cu bucate; căci nu puteaţi încă. Dar nici acum nu puteţi încă.
3 Pentru că tot fireşti sunteţi. Căci deoarece între voi este râvnire şi ceartă şi desbinări, nu sunteţi oare fireşti şi umblaţi după felul omului?
4 Căci când unul zice: eu sunt al lui Pavel, iar altul: eu sunt al lui Apoline, nu sunteţi oameni?
5 Deci ce este Apoline? Şi ce este Pavel? Slujitori prin care aţi crezut, şi după cum Domnul a dat fiecăruia.
6 Eu am sădit, Apoline a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească;
7 Astfel nici care sădeşte este ceva, nici care udă, ci care face să crească, Dumnezeu.
8 Cel care sădeşte şi cel care udă una sunt, iar fiecare va luà plata sa potrivit muncii sale.
9 Căci ai lui Dumnezeu suntem noi împreună lucrători; ai lui Dumnezeu pământ de arat, a lui Dumnezeu clădire sunteţi voi.
10 După al lui Dumnezeu dar, care îmi fù dat, ca arhitect înţelept am pus temelie, şi altul clădeşte de-asupra. Dar fiecare să ià sama cum clădeşte de-asupra.
11 Căci nimenea nu poate pune altă temelie decât cea pusă, care este Iisus Hristos.
12 Iar dacă cineva clădeşte de-asupra pe temelie aur, argint, pietri preţioase, lemn, fân, trestie,
13 Lucrul fiecăruia cunoscut se va face; pentru că ziua va arătà, că în foc se descopere, şi ce fel este lucrul, fiecăruia focul însuşi va încercà.
14 Dacă al cuiva lucru, pe care-l va fi clădit, va rămâneà, plată va luà;
15 Iar dacă lucrul cuiva va fi fost ars de tot, păgubit va fi de plata lui, dar el însuşi va fi mântuit, însă aşà ca prin foc.
16 Nu ştiţi că sunteţi templul lui Dumnezeu şi duhul lui Dumnezeu locueşte în voi?
17 Dacă cineva strică templul lui Dumnezeu, pe acesta Dumnezeu îl va stricà; pentru că templul lui Dumnezeu este sfânt, cum sunteţi voi sfinţi.
18 Nimenea să nu se amăgească pe sine însuşi; dacă cineva gândeşte, că este înţelept între voi în veacul acesta, să se facă nemintos, ca să fie înţelept.
19 Căci înţelepciunea lumii aceştia este nemintoşie înaintea lui Dumnezeu. Pentru că scris este: „Cel care prinde cu mâna pe înţelepţi în viclenia lor”.
20 Şi iar: „Domnul cunoaşte gândurile înţelepţilor, că sunt deşerte”.
21 Deaceea nimenea să nu se laude între oameni; căci tot este al vostru.
22 Fie Pavel, fie Apoline, fie Chefa, fie lume, fie viaţă, fie moarte, fie cele de faţă, fie cele viitoare, tot este al vostru,
23 Iar voi sunteţi ai lui Hristos, şi Hristos al lui Dumnezeu.