4
Aşà dar fiecare să ne socotească ca slujitori ai lui Hristos şi îngrijitori ai tainelor lui Dumnezeu.
Astfel fiind se cere în cele din urmă dela îngrijitori, ca fiecare să fie găsit credincios.
Pentru mine este ceva foarte neînsemnat ca să fiu judecat de voi sau de vreo zi omenească: dar nici eu pe mine însumi nu mă judec:
Căci în mine însumi nu cunosc nimic, dar nu în aceasta sunt îndreptăţit: Domnul este care mă judecă.
Deaceea nu judecaţi ceva mai nainte de timp, până ce va fi venit Domnul, care va şi dà la lumină cele ascunse ale întunerecului şi va face cunoscut chibzuinţele inimilor; şi atuncia lauda va fi pentru fiecare dela Dumnezeu.
Dar aceasta, fraţilor, le-am înţeles de mine însumi şi de Apoline pentru binele vostru, ca să învăţaţi dela noi a nu trece preste ce este scris, pentru ca să nu vă făliţi unul în folosul altuia, împotriva unui altuia.
Pentru că cine te deosebeşte? Ce ai, ce n’ai luat? Iar dacă ai şi luat, pentru ce te lauzi, ca cum n’ai fi luat?
Acum sunteţi sătui: acum v’aţi îmbogăţit: fără noi aţi domnit: şi dacă aţi fi domnit măcar, ca să domnim şi noi împreună cu voi!
Gândesc însă Dumnezeu ne-a arătat pe noi apostoli ca pe cei din urmă, ca osândiţi la moarte, pentru că privelişte ne-am făcut lumii, atât îngerilor, cât şi oamenilor.
10 Noi suntem nemintoşi pentru Hristos; iar voi mintoşi în Hristos, noi suntem neputincioşi, iar voi tari: voi sunteţi măriţi, iar noi despreţuiţi.
11 Până în ceasul de acum şi flămânzim şi însetăm, şi fără îmbrăcăminte suntem, şi cu pumni suntem bătuţi şi nestătători suntem,
12 Şi ne ostenim lucrând cu mânile noastre: înfruntaţi fiind binecuvântăm, urmăriţi suferim.
13 Defăimaţi fiind, ne rugăm: ca gunoae ale lumii ne-am făcut până acum, ca o curăţitură a tuturor.
14 Nu ruşinându-vă pe voi scriu acestea, ci înţelepţindu-vă ca pe copii mei iubiţi.
15 Pentru că dacă aţi aveà zece mii de învăţători în Hristos, nu aveţi însă mulţi părinţi; căci eu v’am născut în Hristos Iisus prin evangelie.
16 Deci vă îndemn, luaţi-vă după mine.
17 Pentru aceasta chiar v’am trimis pe Timoteu, care este fiul meu iubit şi credincios în Domnul, el vă va aduce aminte căile mele cele în Hristos Iisus, după cum învăţ pretutindenea în orice biserică.
18 Dar unii s’au fălit ca cum n’aş venì eu la voi:
19 Voiu venì însă în curând la voi, dacă va fi voit Domnul, şi voiu cunoaşte nu cuvântul celor care s’au fălit, ci puterea lor:
20 Pentru că nu în cuvânt este împărăţia lui Dumnezeu, ci în putere.
21 Ce voiţi? Să viu cu toeag la voi, sau cu iubirea duhului şi a blândeţii?