1 În sfârşit se aude la voi de desfrânare, şi de-o astfel de desfrânare cum nu este nici între păgâni, încât să aibă cineva pe femeia tatălui său.
2 Şi voi v’aţi fălit, şi nu v’aţi întristat mai vârtos, ca să fie dat la o parte din mijlocul vostru cel care a făptuit lucrul acesta?
3 Căci eu nefiind de faţă cu corpul, dar de faţă fiind cu duhul, am judecat acum ca cum aşi fi de faţă, pe cel care astfel a săvârşit aceasta.
4 În numele Domnului nostru Iisus Hristos, adunaţi fiind voi împreună şi duhul meu cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos.
5 Să daţi pe unul ca acesta satanei spre peirea cărnii, pentru ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Iisus.
6 Nu este bun cuvântul laudei voastre! Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată frământătura?
7 Curăţiţi bine aluatul vechiu, ca să fiţi frământătură proaspătă, după cum sunteţi fără aluat; căci şi Paştile noastre Hristos înjunghiat fù.
8 Deaceea să serbăm nu cu aluat vechiu, nici cu aluat de răutate şi viclenie, ci cu azime de curăţenie şi adevăr.
9 V’am scris în epistola mea ca să nu vă amestecaţi cu desfrânaţi,
10 Nu cu desăvârşire să nu vă amestecaţi cu desfrânaţii lumii acesteia sau cu cei porniţi spre tot felul de înavuţire şi cu răpitori sau cu idolatri, fiindcă atuncia trebue să ieşiţi din lume,
11 Astfel dar v’am scris să nu vă amestecaţi, dacă vreunul numindu-se frate,este desfrânat sau pornit spre orice fel de înavuţire, sau idolatru, sau înfruntător, sau beţiv, sau răpitor, cu unul ca acesta, nici să nu mâncaţi împreună.
12 Căci ce am eu să judec pe cei din afară? Nu judecaţi voi oare pe cei dinlăuntru?
13 Pe cei din afară Dumnezeu îi va judecà. „Daţi la o parte pe cel rău dintre voi înşivă”.