1 Îndrăzneşte cineva dintre voi, pâră având împotriva altuia, să se judece înaintea nedrepţilor şi nu înaintea sfinţilor?
2 Sau nu ştiţi că sfinţii vor judecà lumea? Şi dacă lumea este judecată între voi, sunteţi voi oare nevrednici de-a face judecăţi foarte neînsemnate?
3 Nu ştiţi că vom judecà îngeri? Necum cele trebuincioase vieţii!
4 Deci dacă aveţi judecăţi pentru cele trebuincioase vieţii, pe cei care sunt despreţuiţi în biserica voastră, pe aceştia îi puneţi judecători?
5 Spre ruşinea voastră zic. Astfel nu este între voi nici un înţelept, care va puteà hotărî între fratele său?
6 Dar frate cu frate se judecă, şi aceasta înaintea credincioşilor!
7 În sfârşit acum este o cădere pentru voi, că aveţi judecăţi unii cu alţii. Pentru ce nu lăsaţi mai bine să vi-se facă nedreptate? Pentru ce nu lăsaţi mai bine să vi-se facă pagubă?
8 Ci voi faceţi nedreptate şi pricinuiţi pagubă, şi aceasta fraţilor!
9 Sau nu ştiţi că nedrepţii nu vor moştenì împărăţia lui Dumnezeu? Nu fiţi rătăciţi: nici desfrânaţi, nici idolatri, nici făptuitori, nici făptuitori de adulter, nici moleşiţi, nici cei care au pat cu parte bărbătească.
10 Nici furii, nici cei porniţi spre orice fel de înavuţire, nici beţivii, nici înfruntătorii, nici răpitorii nu vor moştenì împărăţia lui Dumnezeu.
11 Şi astfel eraţi unii! Dar v’aţi spălat, dar aţi fost sfinţiţi, dar aţi fost îndreptăţiţi în numele Domnului Iisus Hristos şi în duhul Dumnezeului nostru.
12 Toate îmi sunt iertate, dar nu toate folosesc. Toate îmi sunt iertate, dar nu eu voiu fi stăpânit de ceva.
13 Mâncările sunt pentru pântece şi pântecele pentru mâncări; dar Dumnezeu va desfiinţà şi pe acesta şi pe acela. Corpul însă nu este pentru desfrânare, ci pentru Domnul, şi Domnul pentru corp.
14 Iar Dumnezeu a înviat şi pe Domnul şi pe noi ne va învià prin puterea sa.
15 Nu ştiţi că corpurile voastre sunt memebre ale lui Hristos? Deci ridicând eu membrele lui Hristos, le voiu face membre ale unei desfrânate? Să nu fie.
16 Sau nu ştiţi că cel care se lipeşte de cea desfrânată un corp este cu dânsa? „Căci vor fi”, zice, „cei doi un trup”.
17 Iar cel care se lipeşte de Domnul este un duh cu dânsul.
18 Fugiţi de desfrânare. Orice păcat, pe care îl va fi făcut un om, este afară din corp: iar cel care face desfrânare păcătueşte în însuşi corpul său.
19 Sau nu ştiţi că corpul vostru este templul duhului sfânt care se află în voi, pe care-l aveţi dela Dumnezeu, şi nu sunteţi ai voştri înşivă?
20 Căci cumpăraţi aţi fost voi cu preţ; măriţi dar pe Dumnezeu în corpul vostru şi în duhul vostru, ca unele care sunt ale lui Dumnezeu.