1 Tu când vei ieşi la resbel în contra neamicilor tăi, şi vei vedea cai şi cară, şi popor mai numeros decât tine, să nu te temi de ei; că Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos pre tine din pământul Egiptului, este cu tine. 2 Şi când veţi fi aproape de luptă, preotul să înainteze, şi să vorbească către popor; 3 şi să zici către dânşii: Ascultă, Israele! Voi astăzi sunteţi aproape de luptă contra neamicilor voştrii, să nu se moaie inima voastră. Nu vă temeţi, nici vă spăimântaţi şi nu vă cutremuraţi înaintea lor, 4 că Domnul Dumnezeul vostru este, care merge cu voi ca să se lupte pentru voi contra neamicilor voştrii, şi ca să vă mântuească.
5 Şi să vorbească dirigătorii către popor, zicând: Cine este bărbatul, care şi-a zidit casă nouă, şi încă nu a consacrat-o? Acela să meargă şi să se întoarcă la casa sa, ca nu cumva să moară în această bătaie, şi altul să o consacreze. 6 Şi cine este bărbatul, care a plantat vie, şi încă nu a mâncat dintr’însa? Acela să meargă, şi să se întoarcă la casa sa; ca să nu moară în această bătaie, şi altul să mănânce dintr’însa. 7 Şi cine este bărbatul, care s’a logodit cu femeie, şi nu a luat-o? Acela să meargă, şi să se întoarcă la casa sa, ca să nu moară în această bătaie, şi altul să o ia. 8 Şi să mai vorbească dirigătorii către popor, şi să zică: Cine este bărbatul, ce se teme şi are inima moale? Acela să meargă, şi să se întoarcă la casa sa, ca nu cumva şi inima fraţilor săi să se moaie, ca inima lui. 9 Şi va fi, când dirigătorii vor fi sfârşit de a vorbi către popor, atuncia mai marii oştirilor, cei în fruntea poporului, să le rânduească.
10 Când te vei apropia de o cetate, ca să te lupţi contra ei, să o chieme la pace. 11 Şi va fi, dacă-ţi va da răspuns de pace, şi ţi-se va deşchide, atuncia tot poporul ce este într’însa să-ţi fie ţie tributar, şi să servească ţie. 12 Şi dacă ea nu va face cu tine pace, ci se va răsboi contra ta, să o împresori. 13 Şi dacă Domnul Dumnezeul tău, îţi va da-o în mâni, să treci prin ascuţitul săbiei toată partea bărbătească din ea. 14 Decât numai pre femei şi pre copii, şi vitele, şi orice va mai fi în aceea cetate, toată prada ei, răpeşte-le pentru tine, şi mănâncă prada dela neamicii tăi, pre care Domnul Dumnezeul tău ţi-a dat-o ţie.
15 Aşa să faci tuturor cetăţilor, cari sunt departe de tine foarte, cari nu sunt dintre cetăţile acestor popoare de aicia. 16 Însă din cetăţile acestor popoare, pre care Domnul Dumnezeul tău le dă ţie de moştenire, nici un suflet să nu laşi viu. 17 Ci cu desăvârşire să-i perzi: pre Hetei şi pre Amorei şi pre Cananei şi pre Ferezei, pre Hevei şi pre Iebusei; aşa cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău: 18 Ca ei să nu vă înveţe şi pre voi să faceţi după toate urîciunile lor, care le făcură ei zeilor lor şi aşa voi să păcătuiţi contra Domnului Dumezeului vostru.
19 Când vei împresura o cetate, zile multe, şi o vei bate ca să o iai, pomii să nu-i strici, tăindu-i cu săcurea, ci să mănânci din ei; să nu-i tai pre ei, (că viaţa omului sunt pomii câmpului), ca să dispară de dinaintea ta în împresurare. 20 Numai arborele, pre care-l cunoşti, că nu este arbore de mâncat, pre acela să-l strici şi să-l tai, ridicând dintr’înşii tării contra cetăţii ce poartă resbel cu tine, până ce o vei supune.