1 Când în pământul ce-ţi dă Domnul Dumnezeul tău să-l stăpâneşti, se va găsi om ucis, zăcând în câmp, şi nu se va şti cine l-a ucis, 2 atuncia să iasă bătrânii şi judecătorii tăi şi să măsoare spaţiul până la cetăţile ce sunt împrejurul ucisului. 3 Şi va fi, că din cetatea celui ucis bătrânii acelei cetăţi vor lua o juncă, cu care încă nu s’a lucrat, şi care încă n’a tras în jug. 4 Şi bătrânii cetăţii aceleia să ducă pre acea juncă într’o vale râpoasă, care nu s’a arat nici s’a semănat vre-odată şi acolo să taie gâtul juncei în acea vale. 5 Şi să vină preoţii, fii lui Levi, (căci Domnul Dumnezeul tău pre ei i-a ales, ca să-i servească şi să binecuvinteze în numele Domnului, şi după spusa lor să se judece toată cearta şi toată vătămarea); 6 şi toţi bătrânii cetăţii aceleia, celei mai aproape de cel ucis, să-şi spele mânile lor deasupra juncei, căreia, i-s’a tăiat gâtul în vale. 7 Şi luând cuvântul, să zică: Mânile noastre n’au vărsat sângele acesta, şi ochii noştri nu l-au văzut vărsându-se. 8 Iartă poporului tău pre Israel, pre care tu l-ai rescumpărat Doamne! Şi nu lăsa ca vina sângelui celui nevinovat să fie în mijlocul poporului tău Israel. Şi vina de sânge va fi ispăşită. 9 Aşa să cureţi vina sângelui nevinovat din mijlocul tău, când vei face ce este drept în ochii Domnului.
10 Când vei ieşi la resbel asupra neamicilor tăi, şi Domnul Dumnezeul tău îi va da ţie în mână şi tu vei lua dintr’înşii prinşi; 11 şi între cei prinşi vei vedea femeie frumoasă la chip, şi aceia îţi va plăcea, şi tu vei voi să o iai ţie de femeie; 12 atuncia du-o în casa ta, şi ea să-şi radă capul şi să-şi taie unghiile. 13 Şi să-şi îndepărteze vestmintele captivităţii ei, şi să şează în casa ta, şi să plângă pre părintele său şi pre muma sa o lună de zile; şi după aceasta să intri la dânsa şi să-i fii bărbat şi ea să-ţi fie femeie. 14 Şi va fi, dacă ea nu-ţi mai place, să-i dai drumul, unde va voi ea; dară nu vei putea vinde pentru bani nici să te serveşti de ea ca sclavă, fiind-că ai umilit-o.
15 Dacă un bărbat va avea două femei, una iubită iar alta urîtă, şi îi vor naşte fii, şi cea iubită şi cea urîtă; şi fiul cel întâiu-născut va fi al celei urîte; 16 atunci în ziua când va împărţi el fiilor săi averea sa, nu va putea face întâiu-născut pre fiul celei iubite înaintea fiului celei urîte, care este cel întâiu-născut. 17 Ci el să recunoască de întâiu-născut pre fiiul celei urîte, dându-i cele două părţi din toată averea ce se va afla la dânsul; că acesta este începutul puterii sale; lui dară i-se cuvine dreptul întâiu-naşterii.
18 Când cineva va avea fiu rău şi îndărătnic, care nu ascultă de vocea părintelui său, nici de vocea mumei sale, şi ei îl ceartă pre dânsul, şi el tot nu ascultă de ei, 19 atunci apucându-l pre el părintele său şi muma sa, să-l scoată la bătrânii cetăţii sale şi la poarta locului său. 20 Şi să zică către bătrânii cetăţii sale: Fiiul acesta al nostru este rău şi îndărătnic, şi nu ascultă de vocea noastră; este lacom şi beţiv. 21 Şi toţi oamenii cetăţii sale să-l ucidă cu petrii, ca să moară; şi aşa să cureţi răul din mijlocul tău; ca tot Israelul să audă, şi să se teamă,
22 Iar de va fi cineva în păcat, judecat de moarte, şi se va omorî, şi tu-l vei spânzura pe un lemn, 23 trupul celui mort să nu rămână preste noapte pe lemn, ci să-l îmmormântezi pre el într’aceeaşi zi (căci blestemat de Dumnezeu este cel spânzurat); ca să nu-ţi întinezi pământul, ce Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă de moştenire.