1 Precum muştele moarte fac să se împuţească şi să dospească oleiul amestecătorului de mir; Aşa face şi o leacă de nebunie cu cel însemnat prin înţelepciune şi onoare. 2 Inima înţeleptului stă de a dreapta sa, Dar inima nebunului de a stânga sa, 3 Chiar dacă cel nebun merge pe cale, Îi lipseşte mintea sa, Şi spune tuturor, că este nebun, 4 De se va ridica asupră-ţi mânia domnitorului, Nu părăsi locul tău; Căci liniştea alină multe greşeli. 5 Este şi acest lucru rău ce l-am văzut supt soare; Greşeala ieşind dela domnitor; 6 Nebunia pusă în locuri înalte, Şi cei avuţi şezând în locuri de jos; 7 Văzut-am sclavii pe cai, Şi pre mai mari mergând pe jos ca sclavii. 8 Cel ce altuia sapă groapă, însuşi va cădea în ea, Şi cel ce găureşte zidul, şarpele îl va muşca. 9 Cel ce rostogoleşte pietri, singur îşi va face dureri cu ele; Cel ce taie lemne, însuşi se primejdueşte cu ele. 10 Ferul, de este tocit şi nu se ascute tăişul său, Mai multă putere trebue să se pună. Deci înţelepciunea de folos este pentru o bună reuşită, 11 Când muşcă şarpele, fiiindcă nu s’a descântat, Atuncia descântătorul nu-i de nici un folos. 12 Cuvintele din gura înţeleptului mieroase şi nurlii sunt, Iar buzele nebunului pre el însuşi îl pierd; 13 Chiar începutul cuvintelor gurei sale este prostie, Iar sfârşitul cuvântării sale este o nebunie pierzătoare. 14 Nebunul spune multe; Dar omul nu ştie ce se va face; Căci cine-i poate spune ce se va face după aceea? 15 Pre nebuni ostenelele lor nu fac decât a-i osteni; Căci între ei unul măcar nu ştie drumul de mers în cetate. 16 Vai de tine, ţară! când regele tău este copil, Şi când mai marii tăi se îndoapă dimineaţa. 17 Ferice de tine, ţară! când regele tău este fiu de neam ales, Şi când mai marii tăi mânâncă la timpul cuvenit, Ca să se întărească, iar nu ca să se îmbete. 18 Prin multă lene se afunda clădirea, Şi din lenevirea mânilor ploauă în casă. 19 Pentru petrecere se pregătesc mâncările, şi vinul pre toţi înveseleşte; Iar argintul este pentru toate. 20 Nici chiar în gândul tău nu vorbi de rău pre rege, Nici chiar în cămările tale de dormire nu vorbi de rău pre cel avut; Căci o pasăre a cerului va duce vocea ta, Şi o înaripată va spune aceasta.