1 Da, pusu-mi-am în inimă toate acestea, ca să cercetez toate acestea: cum drepţii şi înţelepţii şi faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu: nici iubirea, nici ura omul nu le ştie; toate au fost hotărâte înainte de ei. 2 Şi unul şi altul tot o soartă au; o soartă are cel drept ca şi cel nelegiuit; cel bun şi cel curat, ca şi cel necurat; cel ce jertfeşte, ca şi cel ce nu jertfeşte nici odată; cel bun, ca şi cel păcătos; cel ce jură, ca şi cel ce se teme de jurământ: 3 Da, este şi aceasta un rău pe lângă toate celelalte ce se fac supt soare, că toţi tot o soartă au; pentru aceea şi inima fiilor oamenilor este plină de rele, şi nebunia este în inima lor în vieaţa lor, şi apoi se duc la cei morţi. 4 Au face-se vr’o scutire dela aceasta cuiva? Pentru toţi cei ce trăiesc este o speranţă; şi un câne viu este mai bun decât un leu mort. 5 Cei ce trăiesc, cel puţin ştiu, că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic, şi nu au nici o răsplătire; căci chiar şi amintirea lor se uită. 6 Şi iubirea lor, şi ura lor, şi zelul lor, acum a pierit; şi ei nu mai au parte, pentru totdeauna, din toate câte se fac supt soare.
7 Du-te deci, mânâncă în bucurie pânea ta, şi bea cu inimă veselă vinul tău, căci Dumnezeu are plăcere de lucrările tale de demult. 8 Totdeauna vestmintele tale să fie albe, şi pe capul tău să nu lipsească oleiul. 9 Gustă vieaţa cu femeia ce o iubeşti, în toate zilele vieţii tale celei deşerte, pre care ţi-le-a dat supt soare în zilele deşertăciunei tale; căci aceasta este partea ta în vieaţă şi în ostenelele tale, cu care te osteneşti supt soare. 10 Toate câte-ţi sunt la îndemână, fă-le cu toată puterea ta; căci nu este nici lucru, nici minte, nici ştiinţă, nici înţelepciune în mormânt, unde te duci.
11 Văzut-am încă supt soare, că nu a celor iuţi este alergarea; nu a puternicilor resbelul, nu a înţelepţilor pânea, şi nu a celor cuminte avuţia, şi nu a celor înţelegători harul; ci pre toţi îi află timpul şi întâmplarea. 12 Căci nici omul nu-şi cunoaşte timpul său; cum se prind peştii în mreajă, cum se prind pasările în laţ, aşa se prind fiii omului în ora cea rea, când vine fără de ştire asupră-le.
13 Văzut-am şi această înţelepciune supt soare, şi mare mi-a părut: 14 Era o cetate mică, şi în ea puţini oameni; şi veni asupră-i un rege mare, şi a încunjurat-o, şi a ridicat asupră-i valuri mari. 15 Dar s’a găsit în ea un om sărac, însă înţelept; şi acesta scăpă cetatea cu înţelepciunea sa, deşi nimenea nu gândise la acest om sărac. 16 Zis-am atuncia: Mai bună este înţelepciunea decât tăria; chiar de ar fi despreţuită înţelepciunea celui sărman, şi ar rămânea neascultate cuvintele lui. 17 Mai bune sunt cuvintele înţelepţilor ce se ascultă în tăcere, Decât strigătul celui mai mare între nebuni. 18 Mai bună este înţelepciunea, decât armele resbelului; Dar un singur păcătos multe bunuri strică.