1 Cine este ca cel înţelept? şi cine pricepe înţelesul unui lucru? Înţelepciunea omului face să strălucească faţa sa; şi asprimea feţei sale se schimbă înainte-i.
2 Păzeşte, zicu-ţi, cuvântul regelui, şi cuvântul jurământului lui Dumnezeu. 3 Nu te grăbi de a te depărta dela faţa lui; nu întra în punere de rele la cale; căci toate câte le voieşte, le face; 4 Că puternic este cuvântul regelui, şi cine-i va zice: Ce faci? 5 Cel ce păzeşte porunca, nici un rău nu va suferi; şi inima celui înţelept ştie timpul şi chipul său. 6 Căci tot lucrul îşi are timpul său şi chipul său; căci nefericirea omului este mare preste el. 7 Căci nu ştie ceeace se va întâmpla, şi cum se va întâmpla, cine-i va spune?
8 Precum un om nu este stăpân pe vânt, şi nu poate opri vântul; şi precum nimenea nu este stăpân pe ziua morţii, şi precum nici o scăpare nu este în resbel; aşa nici răutatea nu va scăpa pre cei ce o fac.
9 Toate acestea văzutu-le-am, şi îndreptatu-mi-am inima mea la tot lucrul, ce se face supt soare; este un timp, când un om stăpâneşte pre altul spre nenorocirea sa însăşi. 10 Şi mai văzut-am pre cei nelegiuiţi îmmormântaţi şi veniţi la mărire, iar pre cei ce lucrară drept văzutu-i-am depărtaţi dela locul sfânt şi uitaţi în cetate; şi aceasta este o deşertăciune.
11 Fiindcă hotărîrea pentru fapta rea nu se îndeplineşte pe dată, de aceea inima fiilor oamenilor este plină de facere de rele. 12 Facă păcătosul chiar de o sută de ori rău, şi rabde-l ori cât de îndelung va voi Dumnezeu; dar totuşi ştiu, că acelora va fi bine, cărora li-e teamă de Dumnezeu şi au frică de dânsul; 13 Dar bine nu va fi celui nelegiuit, şi zilele nu i-se vor prelungi; ci va pieri ca o umbră, pentru că nu s’a temut de Dumnezeu.
14 Mai este o deşertăciune ce se întâmplă pe pământ: că sunt drepţi, cărora li-se întâmplă după faptele celor nelegiuiţi; şi sunt nelegiuiţi, cărora li-se întâmplă după faptele celor drepţi; deci zis-am, că şi aceasta este o deşerţăciune. 15 Atuncia lăudat-am bucuria; că nimic mai bun are omul supt soare decât a mânca, şi a bea şi a se bucura; da, acestea îl însoţesc în ostenelele lui în zilele vieţii sale, câte i-le-a dat Dumnezeu supt soare.
16 Când mi-am îndreptat inima mea, ca să cunosc înţelepciunea, şi să văd lucrurile ce se fac pe pământ (căci sunt unii ce nu văd somn în ochii lor nici ziua nici noaptea); 17 Atuncia văzut-am tot lucrul lui Dumnezeu, că omul nu poate afla lucrurile ce se fac supt soare; căci deşi s’ar osteni omul să le caute, dar totuşi nu le va afla; şi chiar de va zice cel înţelept, că le ştie, totuşi nu le poate afla.